Oare la noi ar fi fost la fel?

Desi eram destul de mica la Revolutie, adica intr-a 5-a, imi amintesc ca vorbeam cu mare pofta in priviri despre produselor chinezesti care ajungeam la noi pe piata si acasa. Ceea ce inseamna ca de atunci implicatiile comunismului nu erau aceleasi pentru noi si pentru ei. Si nu cred ca diferenta o facea numai forta de munca si superioritatea numerica, ci si permisivitatea sistemului, ba chiar orientarea sistemului catre cresterea economica.
Ia uite unde au ajuns fratii nostri mai multi acum. In internet - fondatorul celui mai renumit portal comercial din China, Jack Ma s-a asociat de curand cu Yahoo si isi pregateste deja intrarea la bursa. Ma intreb sincer daca la noi ar fi existat o astfel de evolutie. Din punctul in care suntem acum directia asta pare inevitabila, dar in conditiile de atunci... nu stiu ce sa zic.

Hobby-uri si alte sporturi extreme

Citind articolul asta ma gandeam ce misto trebuie sa fie sa iti faci business propriu din propriul hobby.
Exista genul ala de oameni care nu se vad sub nicio forma toata viata intr-o corporatie, dar care au deja know-how-ul si vor sa faca ceva business cu el. Imi plac oamenii astia.

Imi place ca unul dintre cei mai cunoscuti oameni din HR a impletit know-how-ul, experienta de pana acum, cu un hobby, in incercarea de a il transforma intr-un business prosper.

Dar I guess ca pentru asta iti trebuie hobby-uri, nu?

Men's umbrella(s)

"Cica" femeilor nu le plac barbatii care poarta umbrele. Cum asa? Pai e simplu: sunt responsabili, seriosi, preventivi, penibili, pe scurt: plicticosi! Niste fatalai! Nu dorim asa ceva in vietile noastre. Vrem un barbat puternic, curajos, care sa fie capabil sa infrunte (macar) stropii de ploaie, sa se lupte cu vijelia din viata noastra.

Unless... ploua... Caz in care, ce ti-ai mai putea dori decat ca barbatul de langa tine sa fi avut atata creier, inspiratie si GRIJA DE TINE incat sa fi carat umbrela aia nenorocita dupa el de dimineata! Sa nu te ude ploaia, ce e asa de greu?!?

Ia ganditi-va, ca are dreptate autoarea teoriei... Totul e conjunctural: in momentele de criza vrei barbatul cu umbrela, dar in rest, il cauti permanent pe celalalt. In plus... de cate ori poa' sa ploua pe an? Chiar merita sa te plicitsesti o viata doar pentru ca o sa ai protectie de cele cateva ori cand chiar ai nevoie???
Ai dreptated draga mea teoreticiana, si la mine se verifica. :))

Management-like

Pentru un subordonat destept este mult mai reconfortant un manager cel mult la fel de destept, dar preferabil mai prost. Sa faci pe desteptul fata de cineva mai prost ca tine este una din marile placeri ale vietii, indiferent daca realizezi ceva prin asta sau nu. Un manager nu prea destept iti ofera satisfactia asta in fiecare zi, cu atat mai mult cu cat iti e sef.

Pentru un manager, fie el prost sau ceva mai destept, este mult mai reconfortant un subordonat prost. Un subordonat prost nu are altceva de facut toata ziua decat sa execute sarcinile si sa-l venereze pe seful lui cel destept.

Palme d'Or Cristian Mungiu - "4 luni, 3 saptamani si 2 zile"

Pur si simplu nu vorbim destul de mult in Romania despre "palma asta (de aur)" pe care si-o ia si Iorgulescu, si toti ministrii culturii dinaintea lui, si eu, si voi ca nu ne ducem la mai multe filme romanesti IN CINEMA, fie ca merita sau nu.

Femeia-trofeu, barbatul-vanator

Am de suspus spre analiza unul din multele paradoxuri legate de relatiile dintre barbati si femei.

* Barbatii sunt vanatori. Ca femeie-trofeu-ce-trebuie-cucerit spui mereu NU, ii respingi, nu le cedezi, nu ii bagi in seama si iti vezi de viata ta.
* Odata ce nu mai esti un trofeu si ai fost cucerita, ca sa rezisti ca nevasta trebuie sa spui mereu DA, sa fii deschisa si supportive, ocazional sa nu ii bagi in seama si sa-ti vezi de viata ta.
* Daca eu sunt genul care zice de obicei DA, sunt deschisa si supportive, am momente in care nu-l bag in seama si imi vad de viata mea, inseamna ca de maritat nu ma voi marita, dar as face totusi o super-cool nevasta? :))

Relatii de tranzitie

Relatia de tranzitie sau de rebound este relatia care te ajuta sa treci peste o despartire nasoala din care ai iesit sifonata si neterminata. The rebound guy este tipul ala perfect care iti da totul pe tava, tine la tine, iti sufla in fund si pe care nu dai nici 2 bani. Singurul lui merit este ca te ajuta sa il uiti pe EL, pe bastard-ul care te-a parasit. Toate mizeriile pe care ti-ai dori sa i le fi facut Animalului i le poti face rebound guy-ului. Daca nu ii faci mizerii este pentru ca fie esti atat de toanta si n-ai c^^^^ nici macar lui sa-i zici NU, ori nu esti destul de frustrata si-atunci nu meriti un rebound guy, ori EL te-a terminat nervos si acum esti o leguma fara speranta.
Un rebound guy e bun la casa omului dupa fiecare relatie "serioasa" pentru ca iti reconstruieste increderea in tine si te ajuta sa redevii zana dupa care mor toti barbatii importanti.

poate sunt eu o... neumblata!

Restaurantele de top din lume au liste de asteptare de cateva luni bune, spre un an chiar cica. Gasesc fie ca ne plictisim rau de tot in lumea asta, fie ca eu sunt o ignoranta.
Iata cateva feluri de mancare compuse din alimente combinate care NU mi-au provocat nici cea mai mica pofta desi celor mai multe le cunosc si apreciez gustul, luate separat:

foie gras de inghetata,
mousse de morcovi,
piure de anghinare,
omleta cu caviar, pepene verde, fructul pasiunii, menta si parmezan in aspic, !!!
sardine pe serbet afumat, !!!
inghetata cu oua si bacon !!!
fulgi de ovaz cu pastarnac,
supa de mere verzi cu scoici,
marmelada de ceapa verde si cirese, !!!
biban cu serbet de tomate,
piure de melci. !!!

Nokia Village in Romania

Pe 29 iunie va avea loc, la Cluj, un targ al locurilor de munca pentru concernul finlandez Nokia, care va investi intr-un parc industrial din comuna clujeana Jucu. Proiectul a fost numit Nokia Village, iar aici vor lucra doar pana la sfarsitul anului 2007, 1.300 de persoane.
Directorul de resurse umane al concernului Nokia, Mikko Huttunen este personal implicat in punerea la punct a detaliilor de organizare a bursei locurilor de munca. Evenimentul este considerat cel mai mare de acest gen din istoria noastra postdecembrista.

Aventura unui inceput

Cand pleci pe cont propriu, profesional vorbind, o iei ca pe o aventura, ca pe o noutate interesanta care crezi ca va ramane pururea proaspata. Da' asa o fi? Intrucat sunt eu intr-o stare mai pansiva zilele astea ma gandeam ca deschiderea unei firme, a unei afaceri pe cont propriu, e un commitment mult mai mare decat o simpla schimbare de job. E un commitment fata de tine si fata de partenerii implicati. Pur si simplu nu mai ai voie sa te plictisesti si sa-ti bagi piciorul sa pleci "in alta parte". Trebuie sa faci acum mai mult decat oricand dovada cea mai clara de constantza, altfel te arzi pe tine si cred ca ustura mai mult decat orice.

Cine spune pe bune? Sprite! Spune pe bune

What are the three fastest ways of communication?
Three fastest ways of communication in the world:
a.. Tele-phone
a.. Tele-vision
a.. Tell-a-woman

You still want faster?
a.. (Tell her not to tell anyone)

Shhh... sa nu mai spui la nimeni... :)

Kiefer Sutherland in Romania

Since I wrote the article about meeting Kiefer Sutherland in a pizza place, I've had the pleasure of exchanging a few mails with Benny, "a huge Kiefer fan" from Brazil who found my post and wanted more info on Kiefer's presence in Romania.
I promised him I will search for news and get back to him as soon as possible. Also I promised him that I will ask you, my readers, about any new info you might have on the matter.
Kiefer is in Romania, filming "Mirrors", a horror movie, and one of the most important locations of the shooting is in the center of Bucharest, in a very big unfinished building, a building which was supposed to be the National Library (accross Junior Building), but was never finished by the communist regime. I passed that place a few days ago and there was a huge (but exclusivist) set, the building was painted to make it seem like there was a big fire.

Later edit: I will post all my new info in comments on Benny's blog. :)

Zile proaste

O zi care se anunta proasta de dimineata are toate sansele sa se termine la fel de prost. Treaba e ca nu aduce numai o situatie grava, ci mai multe si din directii diferite.

Vrei un pisoi?

Nu e cel mai reprezentativ filmulet, dar va voi mai asasina atunci cand va fi mai multa lumina. Deh... asta e problema cu pisicile negre... nu se vad prea bine in poza. :)

La noi / la ei despre (in)constiinta

In Olanda am vazut automate de reciclare a materialelor plastice, de sticla si de tabla. Un automat ca cel de cafea cu 3 butoane pentru fiecare material reciclabil. Bagai pe una dintre benzile rotative recipiente de material si iesea automat si banutzul. Am avut de asemenea ocazia sa vad, in toaletele publice, cum se spala femeile cel putin, pe maini: deschid apa, se uda pe maini, inchid apa, se sapunesc bine, deschid apa, se clatesc rapid, inchid apa, iau un singur servetel absorbant de hartie, se sterg si pentru asta platesc intre 50 de centi si 2 euro!

In Romania opulenta se masoara si in cate camere ai la vila, in iluminatia folosita - cu cat mai puternica si mai degraba consumatoare de energie, cu atat mai bine. Oamenii au dreptul sa consume apa cu nemiluita, doar o platesc! Si daca o platesc e a lor, sa faca ce vor cu ea. La noi daca inchizi apa in timp ce te sapunesti sau stingi lumina in camera in care nu mai stai, este pentru ca faci economie! Iar asta NU da bine deloc! Ma intreb cat o sa mai justificam porcenia si inconstienta asta prin faptul ca timp de nu stiu cati ani am avut apa calda doar cu program si ca "se lua" lumina in fiecare seara.

Ne rupe... foamea

Culmea slang-tzaranismului bucurestean de strada:
"Si-atunci ii zic lu' mama:
- Coaie, hai frate, pui si tu masa aia, ca ma rup de foame?!"

Pam-pam!

Belciugatele / Complex de agrement Valea Iazurilor, 20 de km de Bucuresti:
Lac, pomi abia plantati, masini de maxime fitze la intrare, viitoare piscina, nunta nu-stiu-cui manager Plaza Romania, soare, aer curat, Edi-chelnerul, Placa-seful de sala, beri si sucuri cu masura, rasete, 3 portii de aperitiv smulse din mana nuntasilor, muzica pe toate gusturile (locale), musculite, banca rupta de prea mult antren, nota de plata: 600 de lei foarte noi.
Am uitat ceva?

Kiefer si eu...

In seara asta am fost cu Kiefer Sutherland in Byblos la o pizza. You know... Kiefer, as in "Today is a good day to die" Kiefer, son of Donald Sutherland, Kiefer...

Amsterdam II despre monarhia portocalie

E mai usor de iubit un rege, o regina, un print, o printesa decat un presedinte. Monarhii sunt mai aproape de divinizare si divinitate. S-au nascut superiori, cu un plus ce ii indreptateste genetic sa fie iubiti de "supusii" lor in mod neconditionat. Sunt mai presus de politica si merite personale.
Un presedinte e doar un om ca mine si ca tine ajuns conjunctural castigator.

Primul despre Amsterdam

S-a bagat si Maria in seama pe tema asta. Ca sa ne intelegem: 30 aprilie e ziua nationala a Olandei, ziua printesei Juliana, mama actualei Regine Beatrix. S-au intamplat petreceri cu DJ sau muzica pur si simplu pe fiecare barca festiva si la fiecare colt de strada.
Happy Queen's Day everybody!
The House of Orange rules!

E tarziu dar...

Mai penibil decat un club gol e un club gol cu toate mesele "REZERVAT"e.

Fiecare cu ce-l doare...

De-abia azi am aflat de fata aia de la E&Y care a murit (se pare) de suprasolicitare. M-a socat, pe bune. Cred ca toti care am citit ne-am gandit: "noua n-are cum sa ni se intample." Dar sunt convinsa ca la un moment dat te atrage sistemul ca un magnet, te implica iremediabil si ajungi fara sa-ti dai seama in astfel de puncte critice pe care e greu sa le prevezi si sa le eviti. Cred ca ii facea placere ceea ce facea si ca era motivata de statut si de recompense, dar ma intreb: unde naiba a fost instinctul ei de autoconservare? Eu cred mult in el. La mine este foarte evoluat si la majoritatea oamenilor pe care ii cunosc bine.

In antiteza: azi am venit la birou cu rolele. Am plecat de acasa pe la 11.30, am trecut prin parcul Izvor, apoi prin Cismigiu, m-am plimbat pe-acolo vreo ora. Era inca aer de dimineata proaspat si racoros. Am ajuns dupa 12 jumate la birou. Acum sunt cu rolele in picioare pentru ca mi-am luat gresit incaltamintea (long story) si nu ma pot schimba de ele. Cand ma duc la baie sau sa beau apa se uita 50 de oameni la mine. Dar am fost productiva: am scris pana acum 3 articole si doua posturi pe blog, am confirmat doi clienti si e doar 15.30. La ora 17.30 am programare la cosmetica, trebuie sa ma grabesc. :)

Da' cafeaua? Cat costa cafeaua? Dincolo era mai ieftin...

Chiar daca esti bucurestean, cu varsta pana in 30 de ani si plimbat prin locurile mondene din Bucuresti doar o data, de doua ori pe luna sa zicem, o cafea in Cismigiu de 11 lei tot poate sa ti se para foarte scumpa.

Joi plec la Amsterdam, in vacanta. Nu am nici un point la asta, doar ma laud. :))

Ma mai dau o data

Am fost la Sinaia in w-end, duminica adica. Dupa cateva w-end-uri anterioare in care m-a dus cu preshul, in sfarsit m-a dus duminca la ski. O sa pun si poze. Prea misto!
Eu sunt un skior avansat daca iei in considerare ca am pus skiuri in picioare la 5-6 ani (skiuri Piticot, remember?). Insa daca iei in considerare ca de atunci m-am mai suit pe skiuri doar in ultimii 3 ani si I SUCK(!!!), sunt incepator de-ala enervant de netalentat. Bai, da'-mi place! Imi place asa cum imi place sa inot, iar la inot ma pricep totusi... Imi place asa cum imi place alergatul pe plaja - stiu ca e sanatos si ataaat de frumos. Skiul si cu mine suntem parteneri combativi insa. El vrea sa ma las ca sunt varza si-l fac de ras - eu vreau sa persist ca imi place. El imi pune mii de piedici si ma face sa iau mii de cazaturi per coborare - eu imi dau drumul si mai de sus data viitoare, de-a dreaq!
Am ajuns duminica pe o partie mult peste abilitatile mele de skior. Nu aveam ce sa caut acolo, era prea abrupta, zapada prea inghetata si skiurile mele prea de la centrul de inchirieri. Ma suna dupa juma' de ora de cand ma astepta la baza partiei si ma-ntreaba daca nu as vrea totusi sa mi le dau jos, ca n-are sens sa-mi rup vreun picior. Nuuu, nici vorba. Sportul asta si cu mine, we have some unfinished business to do. In diagonala, pe canturi, am parcurs de 10 ori cred distanta pe care ar fi parcurs-o un skior experimentat si talentat care si-ar fi dat drumul direct. Nu mi-a fost frica si m-am distrat. M-am distrat mai ales ca ma opream din 10 in 10 metri si ascultam sunetul cerului - eram doar foarte aproape de el. In plus, vorbeam singura - pe varful muntilor la toti dracii in praznic erau slabe sanse sa se uite cineva la mine crucis, ca la o nebuna. Cand am trecut de portiunea foarte abrupta, mi-am dat drumul in cristiane largi, karmina branded, m-am bucurat de fashaitul zapezii semi-inghetate, am ajuns cu bine jos, la telescaun, am oprit, am cazut bineinteles din picioare si am vrut sa ma mai dau o data.

Norocoasa mai sunt!

Mie mi-e clar ca sunt norocoasa si nu am probleme, unlike everybody I know, dar vreau totusi sa expun cateva exemple si prin ele un model de rationament ce sper sa devina viral.

- Ma duc la medic, la un consult ce nu credeam ca va costa mai mult de 25 de lei. Aflu ca acum costa 30 de lei. Eh, oricum, e OK. Medicul imi face si 2 teste si ma trimite sa le platesc la casierie. Panicata pentru ca nu stiam daca imi ajung banii, ma duc spre casierie. Testele costa cate 15 lei, adica in total exact 30 de lei cati mai aveam eu in buzunar, norocul meu!

- Aseara am iesit cu prietena mea R sa bem ceva. Ca de obicei ne-am intins la vorbe si la beri pana spre 12-1, nu stiu. Ajung acasa cam vesela, aprind lumina... pas! Gasesc pe jos o instiintare ca am fost deconectata de la retea pentru neplata. Aburii de alcool din capul meu fac ca intreaga experienta sa para extrem de amuzanta, romantica chiar. Aprind toate lumanarile din casa, ma spal pe dinti, fac baie cu spuma, cant, fac ceva pasi de vals prin casa dezbracata, sting lumanarile si ma culc linistita. Visez toata noaptea ca ma uit la TV. De dimineata constat ca nu am intr-adevar lumina in casa..., sun la frate-meu sa-mi dea bani, imi da, dau fuga la electrica sa platesc mii de taxe de conectarea, reconectarea si ras-ras-conectare si ma programeaza peste 48 de ore. Stau o vreme si ma uit a prost la femeia aia care imi zicea cu seninatate ca in 48 de ore o sa-mi curga tot frigiderul si congelatorul prin casa in rauri de carne si apa. Plec spre serviciu, la interfon un nene suna la un vecin de-al meu. Spre norocul meu incredibil il aud tzipand in interfon: "de la Electrica!". Hatz! Al meu esti! Il iau la tromboneala si la batai dese din gene pana cand ma reconecteaza fara "ordin", in ciuda tuturor procedurilor.

- Pentru plecarea la Amsterdam de poimaine, despre care mi se pare incredibil ca nu am scris nimic pana acum, taica-meu imi face cadou niste chestii - o pereche de pantofi sport, niste tricouri si niste bani sa-mi "iau ceva misto, cadou de la el." Mi le trimite printr-un prieten. Dupa toata alergatura de azi ma si vedeam aruncandu-ma DIN NOU in valtoarea nenorocita a Bucurestiului de la ora 13. Ei bine, coincidenta fericita si norocul meu face ca prietenul lui taica-meu sa aiba treaba fix intr-o cladire vecina cu cea in care lucrez eu la Universitate. In 5 minute am rezolvat treaba si m-am facut cu cadoul.

Ei?

Ataaaaaat...! Cleo is waiting for the empty-handed Ghitza

De asta ce ziceti?
Daca nu intelegeti ce zice asta mica este pentru ca acum Ghita este asteptat la o portita bilingva... sau multilingva ca nu-mi dau seama nici eu prea bine.

Cupluri in contratimp

Cuplurile in contratimp sunt cuplurile in care totul se intampla ca si cand cei doi ar trai pe fusuri orare diferite:
Cand unul doarme (pe el) celalalt e in maxima energie.
Cand unul are chef de sex dimineata, celalalt priveste "situatia" printre sforaituri si face gesturi de lehamite, urmand ca seara sa se intoarca roata.
Cand unul e matinal prin excelenta, iar celalalt incepe sa traiasca odata cu caderea serii.

Programul de zi cu zi al unui cuplu in contratimp este comun doar in 33,3% din timp, teoretic. Adica: matinalul cuplului se trezeste, isi agita si consuma energia de dimineata 33,3% din timpul unei zile singur, pana cand se trezeste nocturnul. Isi incep cele 33,3% din programul comun, urmand ca nocturnul sa isi piarda pe parcurs jumatatea, care si-a risipit deja bateriile pana vine noaptea.
E misto sa fii intr-un cuplu in care ambii parteneri sunt pe acelasi fus orar: trezit impreuna, lugu-lugu si sex de dimineata, agitat, muzica tare si mic dejun bogat, ras si fericit, urmate de seri linistite VERSUS dimineti lenese si neprietenoase urmate de cine agitate, alcoolice, destrabalate, urmate de nopti cu sex nebun si dansuri pe mese.

Cand esti insa intr-un cuplu in contratimp, daca vrei si ti se pare fun, poti sa beneficiezi ocazional de ambele fetze ale monedei. :)

Plimbare? III

Dupa I si II, urmeaza si alte minunate aventuri in periplurile mele plimbarete.

1. O casa alba, 2 ferestre mari, 2 X 2 metri or so. In fiecare fereastra, fix la jumatatea fiecarui pervaz, o pisica alba cu pete negre, respectiv o pisica neagra cu pete albe. Stateau si se uitau pe geam in pozitia aia a lor specifica, de bibelou. Eu m-am oprit si m-am uitat la ele cateva minute bune. Nu ma lamuream daca sunt adevarate, asa de nemiscate erau. Pozitiile lor erau perfect simetrice, culorile complementare, pozitiile nemiscate. Mi-a dat greu prin cap sa ma misc eu sa vad daca tot se vor uita fix la mine. Faptul ca m-au urmarit amandoua uimite cu privirea m-a convins ca sunt vii. Eu am fotografiat mental intreaga scena (iar am ratat o fotografie potential premiabila), una dintre pisici a inceput tacticoasa sa se spele, cealalta a ramas uimita la geam, in postura perfecta de bibelou.

2. Un tip si o tipa de aprox. 18-20 de ani, pe marginea drumului, pe jos, pe trotoar. Ea plangea de-i sarea camasa pe ea la propriu si se uita acuzator si cu speranta in acelasi timp in directia lui. El... facea avion din hartie, il arunca in directia ei si apoi facea altul. O doamna gen APACA (haina de piele bufanta, pantalon larg, negru, de stofa, geanta de piata si pantofi negri fara toc, cu shiret) trecea pe langa mine. Ne uitam amandoua la scena jucata de cuplul sus-amintit. Doamna, cu o privire evident amuzata s-a uitat apoi la mine si in cele din urma nu se mai abtine si pufneste in ras: "Hahahaha! Ia uite la fata asta proasta. Ea plange si el arunca in ea cu avioane de hartie. Ce nervi imi fac femeile astea proaste, carpe va zic eu... ha ha ha! Cand sa mai inveti tu fato cum sta treaba, cand sa mai inveti?"

3. E sezonul pantofilor si, inerent, al schiopatatului din cauza pantofilor noi. Mi-am intersecat privirea azi cu cel putin 3 priviri chinuite de durerea pricinuita de pantofii noi, prea tari. Am observat si in alti ani ca asta se intampla primavara in special. E sezonul bashicilor provovate de pantofii noi. Ce trauma! Dar ce mandrie sa-ti porti cu fruntea sus lacul negru sau rosu (anul asta e puzderie de modele de pantofi rosii) chiar daca ajungi acasa mai mult moarta decat vie...

Romania, internetul si filosofia locului 2

Cica Romania ocupa ultimul loc intre tarile din UE la utilizarea Internetului, in jur de 5 milioane, adica vreo 20 si ceva %. Pe primele locuri sunt Finlanda cu un procent de 70+% si... Estonia - 88+%.

Daaaaaaarrr, tot putem sa vedem partea buna a lucrurilor. Suntem noi late bloomers, dar ocupam locul doi in Uniunea Europeana la nivelul ratei de crestere, cu o crestere de cu 517,5% fata de anul 2000.

Ce-mi place asta cu locul doi, fara legatura cu ideea de mai sus. Daca s-ar face un clasament care sa ma includa si pe mine, jur ca as prefera sa fiu pe ultimul loc decat pe locul doi. Daca esti pe locul 3 poti sa zici ca e bine si-asa, macar ai luat ceva, dar pe locul 2, vorba lui Seinfeld este: "Mmm, felicitari... mm... aproape ai castigat! Dintre toti pierzatorii tu ai fost pe primul loc, esti loserul no.1. Nimeni nu a pierdut inaintea ta!" :))

Sfatul specialistului: se poate si altfel!

Campanie pentru un targ de joburi. Prea tare!
Va zic eu si credeti-ma ca ma pricep: mai sunt si alte metode... (Dragos sigur va aprecia argumentul asta). :))

Men & women - By Jerry Seinfeld

Kuala Lumpur

Bai nene! Ia sa ma mai lasati in pace voi cu vacanta voastra in Kuala Lumpur. Obositilor! Tzeparilor!

In primul rand, sunteti fara obraz, aia sunteti! N-ati zis nimic, ati plecat pe shestake, ca niste shoareci. Maine-poimaine aflu ca aveti plan sa mergeti la Paris sau la Budapeste, stiti ca vreau sa merg si eu si nu ziceti nimic. Cum se poate asa ceva? Atatea locuri mi-au mai ramas si mie de vazut: Paris, Budapesta (incredibil, stiu...) si Kuala Lumpur. Iar voi stiati asta prea bine, dar n-ati tinut cont. :((

In al doilea rand, nu cred ca v-ati distrat prea mult, pentru ca distractia nu e maxima daca nu e Karmina. Cred ca v-ati cam plictisit. De fapt, stiu sigur ca v-ati plictisit. Cate lucruri puteati sa faceti in cateva zile? Iar faza cu cadourile, daca stau sa ma gandesc, nu prea o cred. C'mon... cat de batator la ochi e asta cu pierdutul cadourilor in aeroport?!?! E ca si cum ai intarziat la o intalnire si dai vina pe trafic. Mai bine spuneati "Nu ti-am adus cadouri pentru ca toti banii i-am baut sau i-am dat pe distractii, masini inchiriate, femei si barbati, dupa caz." Era mai sincer si mai corect. Nu v-ar fi acuzat nimeni de nimic. Asa v-ati bagat singuri in kkt.

Lamers, that's what u are. L - A - M - E - R - S!

Orice e mai bun

Iar n-am chef de scris pe blog. N-am chef nici macar sa dezvolt ideile pe care le tin in drafts pentru perioade negre ca asta.
Dar scriu acest post pentru ca am ceva de muncit si nu am chef nici de frica. Fac asa cum faceam in generala/liceu/facultate cand aveam de invatat - realizez brusc:
- hmm... in sfarsit un moment ca sa-mi fac si eu manichiura, nu se poate sa ma neglijez chiar asa!
- ia uite bai nene cate vase nespalate s-au strans!
- ah, de cand voiam sa vad filmul asta de kkt care strict intamplator incepe acum la tv.
- Doamne, ce mizerie e in casa asta!
- bai, n-am mai scris de mult pe blog, nu pot sa o dau naibii chiar asa... o sa-mi pierd mana...

Mixing business with pleasure - avantajos sau dezavantajos

Ma gandeam... suntem din ce in ce mai dedicati vietii profesionale, uneori mai mult decat ar fi firesc, mai mult decat ar permite o viata ce echilibreaza viata personala cu cariera. Asa dicteaza societatea, avem abilitatea naturala de a ne adapta, desi de multe ori regulile sunt destul de restrictive. Timpul petrecut la birou limiteaza foarte mult activitatile sociale si implicit relatiile noastre cu cei din jur, cunoscuti sau necunoscuti. Ne limitam la cativa prieteni si familie si ne impartim putinul timp intre acestia. Nu reusim de multe ori sa cunoastem oameni noi si de aceea ne familiarizam foarte mult cu colegii de birou si se intampla foarte des sa legam prietenii trainice cu ei. Invariabil si firesc, in mediul profesional se creeaza foarte multe relatii personale, intime, relatii care, desi se nasc din dorinta de a avea cat mai multe in comun cu cel pe care il admiram si cu care impartim mai tot timpul la serviciu, se termina tocmai de aceea.

Dar exista in egala masura cred avantaje si dezavantaje ale combinarii la serviciu.
Avantajele sunt legate de timp in general:
timpul generos petrecut impreuna,
lipsa de timp de a cunoaste alte persoane pe alte cai,
relatiile in timp care se leaga la serviciu, care influenteaza felul in care ne raportam unii la altii.
In plus, comoditatea de a continua si acasa discutiile de la birou, cu cineva care stie despre ce este vorba, care este direct implicat in problemele cu care ne confruntam in timpul zilei si care poate sa ne dea sfaturi, solutii constructive si in cunostinta de cauza. Chiar sentimentul de a avea pe cineva alaturi in toate situatiile care apar pe parcursul zilei si de a sti ca te poti baza pe interventia sa in cazul in care vei avea nevoie, este unul foarte reconfortant.
Faptul ca poti fara ezitare sa apelezi la partener la relatiile lui in cazul in care le-ai epuizat pe ale tale sau nu te pot ajuta in circumstanta respectiva, e extrem de avantajos.

Pe de alta parte, oricat de idilica ar fi relatia la inceput, sub privirile admirative (si poate si invidioase) ale colegilor, s-ar putea, odata cu castigarea in vechime, in cuplu sa intervina oboseala, stressul. Deci si avantajele tot la timp se raporteaza - timp prea mult petrecut impreuna! In plus, cam gata cu libertatea absoluta de a pleca oricand de la birou si a te indrepta, fara explicatii, la o bere, cu libertatea de a flirta nevinovat cu colegul/a in pauza de masa, cu desfraul de la petrecerile de firma unde toti ceilalti sunt obligati sa vina desperecheati si se distreaza mai bine. In plus, unul din cuplu ar putea dezvolta atitudini posesive de genul: "mai usor cu alcoolul", "mai usor cu ocheadele in decolteul altei colege / in prohabul altui coleg", etc. Nu mai zic de invidii care pot aparea in cuplu, legate de probleme strict de serviciu, de opinii diferite, pe care, vrem-nu vrem le luam acasa cu noi. Oricat de diplomati am fi, mixing business with pleasure ar putea naste nervi, discutii despre alti colegi, despre orele lucrate de fiecare, despre timpul de cuplu, despre atitudinile unul fata de altul pe tot timpul zilei, dimineata iubiti, in timpul zilei colegi, seara iubiti.

E complicat, nu?

Plimbare? II

Mai tineti minte ca v-am povestit despre plimbarile mele si despre intamplarea cu veverita de la Sinaia? Ei bine, saptamana trecuta, la Predeal, m-am intalnit in padure cu o caprioara. Venise sa bea apa din parau. Am stat nemiscata si am reusit sa vad ce face. In plus, i-am facut si o poza. A trecut insa unul cu un Q7 prin zona si a speriat-o. Degeaba am mai asteptat sa vina, degeaba am tocmit un cerb sa o cheme :)), a plecat impreuna cu iubitul ei, pe care l-am vazut doar o fractiune de secunda, inapoi in padure.
Uite si ce alte lucruri dragute am mai vazut prin padure tot atunci...

Asa DA sau asa NU?

Ia sa va vad! :)

Va recomand si second opinion-ul lui Locke, varianta cel putin la fel de suculenta.
Spicuiesc:
Ofera-te sa-i scoti pantofii. Ai grija, foloseste-ti cu delicatete degetele-ti ghioambe, pantofii Manolo au costat pe putin 500 de $, daca misti un fir de dantela de pe toc, te-ai ars!
Daca esti atat de ratat incat nu ti-a trecut prin minte sa ai semineu in casa, du-te la cel mai apropiat magazin si cumpara un jacuzzi.Incearca sa reduci orice zgomot. In momentul sosirii sale, opreste masina de spalat sau aspiratorul. Te miri? Normal ca tu vei da cu aspiratorul si vei spala rufele! Boule!
...dupa cum se stie, preocuparile barbatilor sunt triviale in comparatie cu cele ale femeilor.
Cum ti se pare sa-l injuri de mama pe Beckam care rateaza un penalty? Este foarte trivial! Tine minte, tu iti desfasori pasiunile in gand, pace si liniste. Fotbal si bere - aceste doua cuvinte sunt interzise cand stai cu stapana ta in casa. Da, se stie, doar aceastea doua sunt pasiunile tale, individ mic, limitat si jalnic ce esti!
Dupa ce v-ati retras in dormitor, incearca sa te pregatesti pentru culcare cat mai repede, tinand cont de faptul ca, desi igiena masculina este de maxima importanta (sau mai bine spus ar trebui, sconcsule ce esti!), sotia ta nu vrea sa astepte pentru a se duce la baie. Stii cum lasi ca un indolent ce esti capacul ridicat la wc si jeg in cada!

Proasta cu spume

Club in mijlocul Bucurestiului, promovat pana la sufocare (degeaba) prin toate media, ieftin sau scump in limitele fitzelor ce il frecventeaza. Club maaaaare, la subsol. Inauntru, doua mese ocupate, din 50, una de 4 persoane, alta de vreo 8. In fata celor doua mese... o alta masa.

Incepe piesa. Da, e vorba de o piesa de... mmm... teatru. EL si EA se aseaza la masa de pe scena.

Timp de 5 minute incercam sa ne acomodam cu penibilul situatiei de a avea o scena de teatru la nici un metru de masa noastra si cu stresul de a fi un public receptiv, in ciuda superioritatii noastre numerice clare - 2 actori la 10 spectatori e ceva...

Timp de alte 5 minute incercam sa ne dam seama daca avem de-a face cu o piesa cu dialoguri sau suntem la pantomima. Dialoguri! Uff... OK! Ne-am dat usor seama ca e cu voce cand personajul feminin a mimat un orgasm adevarat. Stiti ce inseamna sa urli cat te tin plamanii (!!!) intr-un fost beci? Not pretty...

Timp de alte 10 minute incercam sa ne dam seama daca EA este mama sau iubita LUI. E mama, OK, ne-am linistit... EA imi confirma teoria ca barbatii cu maini mari o au mare.

Timp de alte 10 minute apasa tensionant intrebarea: EA are cancer la plamani sau TBC? E clar ca e terminala boala, am inteles, va muri, OK, vrea sa moara la Roma, serios, am inteles, e cu moarte, nu e problema, am si uitat ca am venit la comedie, am uitat chiar de cand si-a dat EA ochelarii de soare jos; deci OK, moare, e trista treaba, EA e trista, EL e trist, NOI suntem devastati, nu e cu ras, OK, la Roma o sa moara, am stabilit! Dar repet: cancer sau TBC, nu ma mai tineti in suspans!!! TBC, OK? Sa ne linistim...

Lucy, doua cafele, ia doua cafele. Aplauze!

Proasta cu spume am fost ca v-am facut sa mergem, ma scuzati... :)
Tea isi exprima si ea regretul. Avea TBC terminal femeia, normal ca suntem triste, dahh!

Nu il mai iubesc, dar tot imi pare rau...

Din cugetarile unei femei careia nu ii place sa conduca.

Ziua 1
Masina asta vrea sa imi spuna ceva. Dupa ce mi s-a stricat saptamana trecuta pompa de benzina (ce-o fi aia?) si am dat 400 de lei sa o repar, acum nu mai pot sa intru pe usa soferului. S-a blocat! Ce crezi ca vrea sa imi spuna? Oare relatia noastra se apropie de sfarsit?

Ziua 2
In continuare nu pot sa intru pe usa soferului. Trebuie sa ies si sa intru pe usa pasagerului din dreapta. Azi dimineata am ajuns La Inalta Institutie si cand m-am dat jos din masina mi-am agatat sacoul ala negru. In plus si mai ales, mi-a intrat frana de mana in fund. Portarii m-au vazut zambind (eram satisfacuta, desigur) si mi-au ura cu elan: "o zi buna sa aveti!"

Ziua 3
Nu stiu ce sa mai fac. Serios, masina asta nu imi mai "spune ceva". Imi urla! A murit bateria. Tre' sa imi dea Costica-soferul curent. Ahhh, ce misto suna asta: "Alo, Costica, sa vii te rog sa-mi dai curent, da? Am nevoie rapid, da, chiar acum vreau sa-mi dai curent." :))

Ziua 4
A venit ala si mi-a dat curent. Toate bune si frumoase, daaaar... acum nu se mai deschide nicio usa in fata. Tre' sa intru prin spate si sa sar acrobatic peste scaune. Nu e tare? In curand o sa intru prin portbagaj... Nici nu ma mai enerveaza. Mi se pare deja amuzant. Iti dai seama? In costum, sacou, in curtea Inaltei Institutii eu calaresc scaunele. Nu mai vrea, e clar! Relatia noastra, si asa rece, se apropie de sfarsit. E adevarat ca am neglijat-o, nu am fost atenta cu ea. Eu o inteleg. Imi vine sa vars o lacrima. Stii cum e... ca la orice despartire... nu il mai iubesti, dar tot iti pare rau. Mai ales ca nu ai inca inlocuitor mai nou si mai sexos.

Scena de film prost, penibil chiar...

El si ea sunt impreuna de 11 luni. De aproape un an se vad zilnic sau la cateva zile, oricum, destul de des. In aproape un an, desi ea locuieste singura, nu au ramas niciodata impreuna peste noapte. Sex si acasa fiecare in patul lui. Ea a fost la el in vizita pentru sex doar de cateva ori, in timpul zilei.

Aproape un an mai tarziu ea este surprinsa (!!!) sa afle din surse straine ca el este insurat si are un copil de 2 ani.

Reactii:
El: Nu ti-am zis de la inceput, dupa care n-am mai stiut cum sa iti spun, trecuse deja momentul optim. Am un mariaj nereusit si nu mai vreau o astfel de relatie, nu acum in orice caz.
Ea il intelege intr-un fel. "Daca e separat, nu e asa o nenorocire; dar lasa, ca isi schimba el atitudinea."

Chestionarul lui Proust

Locke ma onoreaza, da, ma onoreaza, cu prima mea leapsa. Ce dragut, multumesc! :D

1. PRINCIPALA MEA TRASATURA
Fizica: blonda cu ochi albastri si ranjita.
Psihica: vesela si fara prea multe intrebari existentialo-retorice.

2. CALITATEA PE CARE DORESC SA O INTALNESC LA UN BARBAT
Calitatea personala care il face sa ma iubeasca asa cum imi place mie sa ma iubeasca, sa imi sufle in fund asa cum imi place mie sa mi se sufle, sa fie vesel asa cum si eu sunt vesela si sa fie fericit cu felul in care stiu eu sa il iubesc.

3. CALITATEA PE CARE O PREFER LA O FEMEIE
Sa ma placa, sa nu ma judece si sa sarute bine. :))

4. CE PRETUIESC MAI MULT LA PRIETENII MEI
Prietenii mei trebuie sa stie sa barfeasca suculent, sa ma scoata in locuri noi, interesante, incitante, sa nu imi ridice sprancene atunci cand le povestesc vreo reprobabilitate, sa le placa aventura chiar daca se marita/insoara sau fac copii si mai ales sa ma vrea langa ei si atunci cand eu nu am chef sa fiu langa ei. :D

5. PRINCIPALUL MEU DEFECT
Vorbesc tare si sunt cam rautacioasa. In plus, de multe ori nu ma prea intereseaza problemele celor de langa mine si nu le prea tin minte, daaaaaaarr ii ascult!

6. INDELETNICIREA MEA PREFERATA
Imi place sa stau la terase in soare, sa merg prin paduri, sa ies in cluburi in aer liber sa dansez pe mese pana rasare soarele, sa merg cu rolele, sa calatoresc oriunde si cu oricine, sa fac poze, sa mananc bun si sa sex bun. :))

7. FERICIREA PE CARE O VISEZ
Avem o casa frumoasa cu privire la parc, am o afacere care merge de la sine, copilul/copiii au 2-3-4 ani si sunt deja draguti si buni de discutii, de plimbari, de urcat pe role/bicicleta. Vinerea si sambata cel putin avem timp sa iesim in cluburi, in baruri, sa ne vedem cu prietenii, sa iesim din oras, sa facem petreceri, etc.

8. CARE AR FI PENTRU MINE CEA MAI MARE NENOROCIRE
Sa nu se intample fericirea de mai sus si in loc, sa ajung sa fiu singura.

9. LOCUL UNDE AS VREA SA TRAIESC
Imi place locul unde traiesc momentan...dar as face cateva schimbari pe ici pe colo... :) Sigur ca mi-ar placea si un Brasov sau un Bucuresti mai spre padure asa..., dar e OK deocamdata.

10. CULOAREA MEA PREFERATA
Verde, albastru, rosu, galben.

11.FLOAREA CARE-MI PLACE
Floarea soarelui

12.PASAREA MEA PREFERATA
Puiul la cuptor cu rozmarin.

13.PROZATORII MEI PREFERATI
Imi plac bloggerii mai mult jurnalisti, imi place stilul jurnalistic care este insa oricum proza: Karmina (la misto sau nu...), Curtezana, Andressa, Bucurenci, etc.

14.POETII MEI PREFERATI
Serios, la faza cu poezia nici macar misto-ul nu ma tine. I sooo don't do poetry!

15.EROINELE MELE PREFERATE DIN LITERATURA
Hai, suntem intr-a patra aici? Eroina mea e very much in viata si nu s-a scris nici o carte despre ea (inca).

16.EROII MEI PREFERATI DIN LITERATURA
(leganandu-ma ca la scoala) Miieee imi place de... Fat-Frumos!

17.COMPOZITORII MEI PREFERATI
Lennon, Mc Cartney, Gore, Williams, Bono si Moga. :)

18.PICTORII MEI PREFERATI
Pictorul meu preferat este chiar tatal meu, iar principala sa opera a fost o pictura murala la mine in camera intituala "Mihaela si prietenii sai, Miaunel si Balanel".

19.EROII MEI PREFERATI DIN VIATA REALA
Bai... eroi? Come on... Imi plac parintii mei, imi place de frati-meo si de ce a realizat desi este cel mai mic frate din lume, imi place iubitul meu (he's sometimes MY HEROOO!!!), dar really, eroi? Dunno...

20.CE URASC CEL MAI MULT
La mine: faptul ca fumez si ca le permit si altora sa ma ucida cu fumul lor, faptul ca nu am rabdare sa ascult mai mult ce se intampla in jurul meu si sa trag niste concluzii conturate si coerente.
La altii: faptul ca imi fumeaza in nas si eu fumez din cauza lor (deci da?), ca sunt enervant de incetzi intelectual si fizic, ca isi limiteaza singuri universul in mod stupid si ajung sa aiba cele mai inguste idei cu putinta.


21.CALITATEA PE CARE AS VREA S-O AM DIN NASTERE
Gata! Au trecut 2 minute... n-am gasit nimic. Ce-nseamna asta? Ca sunt perfecta din nastere? :P

22.CUM AS VREA SA MOR
Nu as vrea sa mor. Innebunirati???

23.GRESELILE CE-MI INSPIRA CEA MAI MARE INDULGENTA
Ale mele!

24.DEVIZA MEA
Deviza? Bai, cand naiba e facut chestionarul asta? Cuvantul asta parca e coborat din oracolul meu de clasa a 6-a.
Imi place mie o vorba de printr-un film: "Today is the first day of the rest of my life."

Leapsa sa dau si eu? Mmmm... Maria?

Everything Men Know About Women

Emisiune aseara la TVR, "INTRE BINE ŞI RĂU", tema "E bine sau rău să fii femeie în România?", moderator Liviu Mihaiu.
6 super gagici, Adriana Săftoiu, Andreea Marin, Corina Dragotescu (Director Adevarul, jurnalist Realitatea), Silvia Kerim (autor beletristica), Marie Rose Mociorniţa (preşedinta Organizaţiei Internaţionale Pentru Restituirea Proprietăţii Private, Bookfest, etc.), Beatrice Rancea fosta Bleont (regizor, Director Teatru Constanta, etc.), l-au pus literalmente la zid pe Mihaiu, dar se vedea ca s-a si lasat...
Anyway, una dintre invitate, nu mai tin minte care, ii ofera lui Mihaiu inainte de emisiune, o carte, "Everything Men Know About Women", scrisa de Mutch Knott. Mihaiu ii multumeste si isi continua pregatirile pentru intrarea in direct. Invitata insa il avertizeaza: "rasfoieste-o inainte te rog".
Imi amintesc ca am gandit cand a enuntat Mihaiu titlul cartii:
Daca aceasta carte se adreseaza barbatilor de ce ar cumpara-o? Ei stiu deja anumite lucruri despre femei, iar acele lucruri se afla in cartea aia. De ce ar cumpara o carte cu informatii pe care le cunosc deja.
Daca aceasta carte se adreseaza femeilor: TREBUIE S-O CUMPAR! Taaaare sunt curioasa cum naiba scrii 160 de pagini despre cele 2 lucruri pe care le stiu barbatii despre femei (le place sa faca shopping si sa se duca la coafor)? :))

Am aflat in urmatoarele secunde insa ca aceasta carte costa 11.80 RON, are 160 de pagini si TOATE SUNT GOALE!

Imbatranim si e de 10 ori mai bine

1. Avem case, masini, terenuri, ne permitem sa ne facem cam toate placerile, iar daca nu, macar e in puterea noastra sa ne invartim in asa fel incat sa ne satisfacem moftul;
2. Putem sa stam in cluburi si baruri cat vrem si putem sa venim acasa oricat de beti;
3. Avem fatza potrivita pentru a tzipa la chelnerii nesimtiti care ne ignora in timp ce murim de foame, fara sa riscam sa ne dea afara pe usa cu un sut in fund;
4. Putem sa ne luam catzei si/sau pisici daca vrem, sa lase cat par vor ei, nu ne mai impiedica parintii sau altcineva;
5. Putem sa facem sex oriunde, am scapat de pudori si avem orgasm mai des(!);
6. Ne facem business-uri proprii, pe langa jobul provider de salariu fix;
7. Nu mai avem de dat examene, am scapat de sesiuni, profesori, stress, lucrari;
8. Ne-am cam definit deja linia profesionala si nu avem decat sa o consolidam incet-incet, fara graba;
9. Nu mai conteaza daca avem iubiti cu 1-2-4 ani mai mici sau mai mari, diferenta de varsta nu se mai simte la fel de acut ca la 18 ani;
10. Ne preocupam mai mult de sanatatea noastra (facem mai mult sport, mancam mai atent si mai sanatos, cautam activitati in aer liber, etc.).

HBO DA! astral/upc nu!

Imi place HBO. Daca nu as mai avea nici un alt canal tv, HBO mi-ar fi de ajuns. Imi place mult si site-ul HBO. Ne intelegem bine HBO-ul meu si cu mine. Este singurul canal din grila idiotilor si cretinilor de la Astral care ma asteapta cu programe pe masura starii si chefului meu de moment. Nu mi se mai pare o coincidenta ca prind chiar de la inceput filmele pe care voiam de mult sa le vad, desi nu stiam ca urmeaza sa fie difuzate chiar atunci cand am eu timp sa ma uit. Dar asa se intampla: dau pe HBO chiar cand ruleaza genericul de la filmul anterior si urmeaza anuntul "filmului meu". We have perfect timing my HBO & me!

Ca veni vorba de canale tv si cablu, nu vreau sa pierd aceasta ocazie sa ii injur inca o data pe aia de la astral/upc (nici nu ma chinui sa le scriu numele cu majuscule, dar am facut un efort sa va dau linkul sa stiti sa va feriti). Am trecut peste faptul ca au scumpit pachetele de 4-5 ori in mai putin de un an jumate, total nejustificat si fara a aduce nici un fel de imbunatatire a serviciilor. Am trecut peste faptul ca tratamentul aplicat la casierie este execrabil, ca angajeaza numai oameni de-abia desprinsi de taraba din piata. Am trecut peste multe, really si am incercat sa-i evit, sa-i inlocuiesc cu alt operator, dar sunt ca raia. Ceva insa mi se pare de o mare nesimtire: este SINGURUL FURNIZOR DE SERVICII PUBLICE CARE NU ARE UN CONT BANCAR PUBLIC IN CARE SA FIE FACUTA PLATA SERVICIILOR. Cum e posibil toti ceilalti furnizori DE STAT sa ofere posibilitatea platilor electronice si upc/astral nu? Beats the shit out of me! Parca se chinuie sa ma oblige sa am de-a face cu ei. Nu mai e nevoie sa zic ca singurul motiv pentru care nu renunt la ei este HBO-ul. Dar sunt foarte aproape sa fac si acest sacrificiu. Unless gasesc alta solutie, astral/upc MUST BE BANNED FROM MY HOUSE!!!

Lunea nu muncesc

Cel mai rau lucru care mi se poate intampla lunea este sa am vreo treaba pe care sa nu o pot amana. Daca am ceva de facut ne-urgent, ceva ce apare doar pentru ca e o alta zi de munca, e OK. Aman cat pot. Daca insa am ceva ce trebuia terminat inca de vineri si eu nu am fost in stare, e jale!
Cu stilul meu de a intra in week-end fara a pastra nici o amintire legata de munca, ajung lunea cu kkturile alea in brate, total nepregatita. Si sunt de fiecare data uimita... Eu? Sa fac astea? Dar de ce? De cand? Cum? Pai sa le faca cine s-a apucat de ele si nu le-a terminat! Aaa, stai, eu sunt aia! Si uimirea e continuata de o atenta evaluare: se termina lumea daca azi doar ma trezesc din uimire, constientizez ce e de facut si imi fac un plan mental de actiune doar? Moare cineva daca nu le fac azi? Ma injura cineva de mama daca nu rezolv totul pana la sfarsitul zilei si le las pana marti mai spre seara? Daca raspunsul la aceste intrebari este NU viata mea poate sa reintre in aceeasi alunecare si absenta cu care plec de acasa lunea dimineata, pe care am avut-o duminica toata ziua si pe care pana marti dimineata nu vreau s-o pierd.

Post despre dubioasa lume si blogurile ei

Citesc bloguri muuulte. Ale prietenilor cateva, legate de job cateva, iar cele mai multe ale vedetelor blogosferice. Printre altii o citesc pe Andaa, pe Sowhat si pe Andressa.
Incerc sa-mi fac o idee despre ele si despre barbatii care le citesc blogurile. Stilul lor de scris este mai mult decat OK, idei multe, diverse, coerente, frumos scrise, blah! Ceea ce nu conteneste sa ma uimeasca e lumea care comenteaza pe blogurile lor. Cele mai abstracte posturi, cele mai personale si greu de inteles primesc cele mai multe comentarii idioate. Peste cele descriptive se trece destul de usor. Acolo nu e loc de prea multe elucubratii. Cele cu sex included bat recorduri de vizualizari. Parca si vad balele intinse pe monitor si parca si simti pulsatia erectiei barbatilor in timp ce isi inregistreaza comentariul la Andaa de exemplu. Scriu si o injura, scriu si o injura din nou, dar scriu doar cu o mana, cealalta se lupta pe sub masa sa stinga focul frustrarii.
Tot cu sex se lasa si la Andressa (culmea!). Acolo insa e cealalta extrema. E plin de printi eleganti, generosi si pedofili atrasi de stilul ei curat, senin ce ii tradeaza varsta. N-am mai vazut nicaieri atatea laude din partea barbatilor, sunt topiti dupa ea! Imaginatia lor cred ca a batut cote astronomice. Sunt aproape sigura ca sunt unii care s-au dus la party-ul bloggerilor doar sa o vada pe ea.
Sowhat e cerebrala. Nu are fraustrari si nu starneste patimi. Dar te trage s-o comentezi pentru ca e desteapta. Scrie si tu mai explicit despre sex, da bine, really... :)
Pe blogurile de barbati e liniste. Las' ca urla valul pe blogurile de femei, ce bine!

European Fabulospirit

Ministerul Afacerilor Externe, in spiritul alinierii Romaniei la standardele turistice europene a inceput, firesc, cu crearea unei imagini a tarii noastre din punct de vedere turistic. Intrucat cele doua elemente care ne reprezinta pe plan international sunt Dracula si oamenii, agentia GAV/ Scholz&Friends a creat un slogan care sa ne promoveze: "Fabulospirit". Citeam despre toata povestea asta ca a costat 9.166 de euro pe fiecare litera, adica 110.000 de euro, ca bugetul acestei campanii este estimat de MAE intre trei si cinci milioane de euro. Alte discutii erau legate de competenta pe care (n-)o are GAV/ Scholz&Friends sa impuna un slogan fara substanta, fara inteles pentru multi dintre straini dar si romani. Pe de alta parte, Ministeru de Externe zice ca GAV este singura agentie publictara specializata in proiecte culturale, restul fiind orientate pe produse comerciale.

Dincolo de asta insa, sloganul fabuloso-spiritual cu care ne vom autocaracteriza nu mi se pare deloc flatant. "Fabulous" folosit ca in "Sex and the City" mi se pare cool, dar nu la asta se refera. Suntem fabulosi prin fabulatiile noastre nationale, istorice si spirituali prin bancurile cu Bula si atractia locala, blondele cu doua facultati, un master si trei MBA-uri.
(By the way, "to fabulate" = un fel de a minti, ex. "you are fabulating" = visezi, exagerezi, minti)
"Fabulos" nu este "fabulous" Samantha in Sex and the City, ci este cuvantul care concentreaza povestile despre Dracula, iar spirituali sunt taranii romani pe care doar in filmele facute pentru export ii gasesti intelepti si buni la suflet. In realitate spiritul romanesc e cam mort de foame si mancat de certuri in jurul unei mese de birt comunal.

Este adevarat insa ceva: poate, cu o investie in turism intre 3 si 5 milioane de euro, am reusi sa facem un prim pas catre a deveni "fabulous" si a ne recapata spiritul. Ca banii astia fac multe, dar parca nu fac peste noapte rahatul bici si nici nu transforma jumatatile de stele in stele fara numar pe firmamentul hotelurilor doar pentru ca acum suntem European Fabulospirit.

Flori pentru mine

Curtea facultatii, 2001 cred, i.f.i.* - buchet mare, imens chiar, rotund de jerberea rosie in hartie creponata rosie. Imi place jerberea de cand am primit prima data, iar atunci a fost prima data.

Intalnire obisnuita, 2003 cred, i.t.e.i.p.s.* - buchet maaaare de floarea soarelui cu spice coapte, galbene de grau. Le-am pastrat pana s-au uscat de tot, iar graul s-a umplut de praf, adica ani!

De ziua mea 2006, d.n.d. - buchet superb de trandafiri albi mici-mici, perfecti si foarte multi, cu floarea miresei si ambalaj crem. M-am topit dupa buchetul ala. Maica-mea l-a gasit uscat pe un dulap si l-a pus ca pe un tablou pe perete, iar eu nu l-am dat jos o vreme.

1 Martie 2007, d.n.i. - buchet de lalele batute, bordeaux cu margini degrade galben, fire de-alea lungi si delicate ca de iarba, ambalaj de hartie creponata alba. Povestea lor nu exista inca.

*i.f.i. = inainte de a fi impreuna
*i.t.e.i.p.s. = in timp ce eram impreuna si post sex
*d.n.d. = dupa ce ne-am despartit
*d.n.i. = dupa ce ne-am impacat

Incercati sa trageti vreo concluzie legata de anii pe care i-am mentionat si de stadiul in care era relatia noastra?
Incercati, dar nu exista. :)

2 linguri sinucidere, 1/2 lingurita lesin, presara deasupra drama cat cuprinde

Povestea ta e complicata, dar merge cam asa:

Te-a parasit dintr-o data. Ieri stateai in bratele lui protectoare, azi ti-a dat un sut in fund, si-a lua bagajele si a plecat. Nu mai esti femeia potrivita pentru el. De fapt, daca stau bine sa ma gandesc, esti femeia potrivita pentru el de 3 ori si tot de atatea ori nepotrivita. 3 = numarul despartirilor/impacarilor voastre si numarul anilor de cand sunteti impreuna.
Ai o casa misto pe care ti-a luat-o un alt barbat care te-a iubit, masina misto, idem. Te-ai angajat ca asa ti-a sugerat el si acum cand tocmai deveneai femeie de cariera asa cum si-a dorit, te-a parasit.
Nu vrea sa va intalniti. Zice ca-i face rau sa te vada plangand, sa-i zici ca ti-e dor de el si sa-l implori sa se intoarca la tine. Te trimite inapoi acasa si te roaga sa nu il mai cauti ca el s-a resemnat si e mai linistit asa. Iti da apoi un sms in care iti spune ca nu vrea sa te supere, dar ar trebui sa te resemnezi si tu.
Te-ai prins cum sta situatia ta, nu?

Solutiile tale:
A. te gandesti sa te sinucizi pentru ca asa nu poti trai;
B. mergi la el din nou si incerci sa-i mai spui o data ca il iubesti si nu poti trai fara el;
C. recitesti scrisorile/sms-urile/mail-urile, revezi pozele, in speranta ca vei gasi acel cuvant sau acea privirea purtatoare de vina pentru tot ce s-a intamplat;
D. nu mai mananci, ti se face rau, eventual lesini, iar atunci cand esti la capatul rezistentei il suni sa ii spui exact starea ta si astepti reactia;
E. apelezi la mila si intelegerea tuturor celor care il cunosc si au o cat de mica legatura cu el, si vorbesti despre el over and over again;
F. ...
G. ...
H. toate cele de mai sus.

Fotografii de vacanta...

Vacanta de iarna (de revelion) a fost mai misto din atat de multe puncte de vedere, toate subiective. Vacanta de vara de anul trecut a fost insa fenomenala, desi nu eram prea fericita la momentul ala si culmea e ca imi amintesc asta, nu am "uitat" asa cum fac eu de obicei cu amintirile care nu-mi convin. Cum sa nu te umpli de energii pozitive, de ganduri bune si cum sa-ti mai vina sa mai stai pe scaun cand pe lume exista locuri ca astea si tu stai la birou? :)
Dar pe urmatoarea o vreau combinata: si vara, si in locuri de-astea, si fericita. Se poate? :D

Prejudecati si stereotipuri... :))

Pauzele de tigara la serviciu

Ia sa vedem, ca tot veni vorba de tigari... ce ziceti de asta?

Nevoia de tigara in timpul orelor de program este atunci cand incepi sa te foiesti pe scaun, nu mai ai rabdare sa termini ce lucrezi, nu te mai concentrezi si-ti zboara mintea aiurea. Ai merge afara sa tragi un fum, doar unul! Te uiti in jur sa vezi cine nu e la locul lui, sa deduci din asta cine este pe hol, la tigara. Hmm... e colega X, nu-ti place, nu ai ce sa vorbesti (a se citi barfesti) cu ea. «Hei, Y, fumam?»

Orice fumator ar putea sa faca o intreaga filosofie din “mersul la tigara”: cum fumatul este o necesitate fizica, cum (i se pare ca) organismul nu mai functioneaza la parametri optimi daca nu fumeaza macar o tigara pe ora. In acelasi timp orice fumator iti va spune si ca fumoarul este locul in care afli cele mai proaspete stiri despre sefi si colegi, de obicei soptite, apanajul universal al secretului, cele mai noi aliante si certuri, cine cu cine s-a mai cuplat si, evident, cine cu cine s-a mai certat. Sunt pauze reconfortante ce hranesc latura noastra umana cea mai dezvoltata: sociabilitatea, sunt un team-building in miniatura. Servesc aceluiasi scop: creaza legaturi intre oameni, le ofera calea de a dezvolta si alte cai de comunicare decat cele legate exclusiv de sarcinile de lucru. Pauzele de tigara formeaza si consolideaza prietenii, prietenii care depasesc perimetrul biroului si se extind in viata personala de multe ori. Pauzele de tigara sunt supape de depresurizare, de relaxare dupa o perioada de timp de lucru, dar si de detensionare a unor relatii cu alte colege sau alti colegi. Imi spunea o colega intr-o pauza de tigara ca uneori i se pare ca «aproape orice conflict de munca se poate stinge in fumul gros si nociv al unei pauze de tigara». E un panaceu universal care, in mod ironic, isi gaseste mediul perfect de dezvoltare intr-un obicei pe cat de vicios, pe atat de daunator, fumatul! Nu cred ca exista fumator care sa nu fi spus macar de cateva ori intr-un an «de maine ma las de fumat!». Dar si sa stai sa-ti inchipui o zi de serviciu fara macar o pauza de tigara, iti vine destul de greu. Ti-ar lipsi colegele atat de bine informate, colegii cu care ai putea initia un mic flirt nevinovat, impartasirea planurilor de week-end sau de vacanta, discutiile despre cei ce nu fac parte din cercul vostru afumat si vicios, nefumatorii.

Cu ce sa inlocuiesti "tigara" din "pauzele de tigara" in asa fel incat sa obtinem activitati care sa indeplineasca acelasi rol social si psihic? Masa de pranz in cadru organizat. :)) Exercitiu de imaginatie: cu colegii de manuta la o salata... Pauza de apa si de-o vorba?

Neah... Daca tot e sa o faci, fa-o bine! Fa-o cu cineva de care te leaga viciul, activitatea interzisa, deci cu atat mai atractiva si mai exclusivista.

Fumator? Nefumator?

Au inceput primele "probleme" si la noi. Obisnuinta e boala grea, iar la noi in special comoditatea de a fuma oriunde cantareste mult. In mall-uri nu se mai fumeaza insa, restaurantele sunt obligate sa aiba si sectiune non-smoking. Funny este ca in sectiunile de nefumatori sunt locuri berechet, in vreme ce sectiunile de fumatori sunt full. N-ai ce-i face, te asezi la nefumatori si din 30 in 30 de minute ingrosi numarul celor iesiti in fata localului "for a quick smoke".
Ahh, acum e vremea mea! Fumator? Da, fumez cand e de fumat. Nefumator? Da, nu insist sa fumez neaparat.
Aseara din cauza ca aveam masa la nefumatori am ramas mai putini, unii dintre noi fiind suficient de fideli tigarilor cat sa zica: "duminica linistita la o pizza, cafele si tigari, fara tigari??? No thanks..."
Iar eu... noroc ca pana la urma am stat la fumatori ca tare as fi fumat si eu o tigara. :))

Detectivii literari

De curand am auzit despre existenta unei profesii sau mai bine zis a unei specializari, detectivii literari. Am fost curioasa in legatura cu aceasta "gaselnita" (pe care eu o consideram nou-nouta) si am facut o mica cercetare. Punctul de plecare este, desigur, blogul autorului din spatele pseudonimului Belle de Jour. De altfel, blogul este punctul de plecare si in scrierea cartii "Aventurile intime ale unei prostituate de lux din Londra", care a starnit o intreaga nebunie. Intrucat cartea si blogul au incins multe spirite, au fost angajati detectivi literari care sa identifice prin metode stiintifico-specifice cine este de fapt autorul/autoarea. Vezi bine, aveau oamenii nevoie sa o/il faca vedeta si nu stiau pe cine.
Iata ce am aflat si scuze ca nu dau sursele de informare, dar imi par prea multe si prea disparate.

Detectivii literari sunt de cele mai multe ori oameni de cultura, de obicei profesori universitari angajati de politie, de ziare sau de diverse agentii pentru a stabili apartenenta unui text literar. Ei folosesc in acest demers «marcile stilistice» ale unui autor, felul special, de preferinta unic, in care acesta foloseste o expresie sau alta, precum si temele preferate, obsesiile acestuia. Mai precis, detectivii literari sunt specialisti care, pe baza unei "amprente literare" (folosirea acelorasi cuvinte in aceleasi combinatii, a unei punctuatii specifice), identifica autorul unor texte controversate.

Metodelele folosite de detectivii literari pentru a trage concluzii suficient de clare incat sa indice raportul de apartenenta dintre un anumit text si un anumit autor sunt diverse si destul de complicate. De exemplu, un pasaj scris poate fi analizat printr-o metoda specifica, analiza cusum (sau QSUM). Analiza arata daca textul este scris de o persoana sau de mai multe. Teste ulterioare pot indica exact care pasaj apartine carui scriitor. Aceasta metoda poate fi aplicata chiar si in cazul textelor literare orale, prin abordarea stiintifica a masurarii si compararii. Pentru toate, detectivul literar are nevoie de texte-mostra scrise sau vorbite in mod indubitabil de persoana banuita a fi autorul textului investigat, pentru a putea face o comparatie.

Indicii folosite in investigatii:
Propozitiile pe care le cream cand scriem un text (o scrisoare de exemplu) sau cand vorbim, nu sunt de aceeasi lungime. Acest lucru ne poate duce la stabilirea unei lungimi medii a frazei, proprie fiecaruia dintre noi. Metoda este complexa si implica o comparatie a fiecarei propozitie cu ceea ce am stabilit a fi lungimea medie a constructiilor frazeologice folosite. In final, se face un calcul al tuturor deviatiilor fiecarei fraze fata de cea stabilita initial ca fiind standard, proprie autorului respectiv. Atat lungimea frazei medii din textul investigat cat si deviatiile obtinute se compara cu cele din textele-mostra si se trag concluziile aferente.
Stilul literar este de asemenea instrument de lucru in investigatie. Fiecare dintre noi, pe baza mostenirilor sociale, familiale, pe baza educatiei de proveniente diferite, dezvolta un anumit limbaj specific. Interesant este ca nu se cauta cuvinte sau expresii deosebite, iesite din comun, ci limbajul normal, folosit de toata lumea la nivel inconstient. Un sfert din timpul in care vorbim sau scriem, folosim circa 12 cuvinte in mod repetat, iar jumatate din timp in jur de 250. E vorba de cuvinte de legatura: un, o, si, el, in, este, care, la, etc. Aceste cuvinte sunt insa preponderent folosite, in functie de mostenirile culturale primite. Pe baza masuratorilor si comparatiilor cu textele-mostra se pot trage concluzii relevante.
Literele sunt un punct bun de plecare in stabilirea identitatii autorului unui anumit text, de exemplu continutul preponderent consonantic sau vocalic. In Romania ele ar putea indica sa zicem apartenenta geografica – scriitorii influentati de curentul slav au tendinta sa foloseasca de exemplu mai multe cuvinte multi consonantice decat vocalice.

Intr-unul dintre articolele citite care se refereau la specializarea de detectiv literar se zicea ca este una trendy, comerciala, facuta pentru a vinde senzational. Ma gandeam ca acest lucru este valabil in cazul unui senzational similar celui creat de Belle de Jour. Insa mi se pare extrem de importanta abilitatea cuiva de a identifica apartenenta unor texte literare de valoare chiar si post-mortem, inclusiv in cazul in care aceste texte au fost initial atribuite altor personalitati literare in urma trecerii vremii.

Voi?

Eu scriu...

... si tot scriu.
Am intrat intr-o mare priza de scris. Am facut blogul asta prin noiembrie anul trecut, am scris 3 articole si m-am plictisit. E-adevarat ca eu in general ma plictisesc foarte repede de lucruri si activitati, dar nu ma asteptam sa se intample asa repede totusi.
Anul asta am fost solicitata sa scriu articole pentru un site de femei ce nu s-a lansat inca, dar care se va lansa saptamana viitoare.
Si am scris. Am scris asa de mult ca mi s-a facut pofta de scris in general, dar si de scris altceva in afara de articole de resurse umane & profesii.
Am sa postez si aici o parte din articolele care apar pe site, dar dupa ce se va lansa. Asa mi se pare corect. Si da, o sa va spun si despre ce site e vorba. Dar toate la timpul lor.
Pana atunci eu scriu... ca am chef si incepe sa-mi placa. :)

Plimbare?

Stiti catelul ala din reclama Germanos: "Plimbare?" (si scoate limba pofticios, gata de drum). Asa sunt si eu. Daca e vorba de plimbare, include ME please!
Ma plimb cat pot de mult, mai ales daca e ziua si soare. In ultimele luni ajung numai pe la 10-11-12 la birou desi sunt o matinala de felul meu si desi plec de acasa pe la 9, 9 jumate. Mi se intampla tot felul de chestii misto in timpul plimbarilor mele.
In Bucuresti imi place sa o iau pe strazi pe care nu am mai fost pana acum, cu conditia sa fie insorite. Mi s-a parut foarte dragut o data ca era destul de devreme dimineata chiar si pentru mine si in timp ce gandeam asta si cascam am avut de ales intre a merge pe Srada Diminetii sau pe o alta strada. :)) Normal ca am mers pe Strada Diminetii, Provindenta era in mod evident prezenta.
In week-end-ul trecut, la Simaia, duminica, mi s-a intamplat cea mai draguta chestie cu putinta. Ma plimbam prin parc pe la 9 dimineata: aer rece si curat, alei frumoase, brazi, un pic de zapada, patinoar, fantana arteziana, o banca din 1870+ si... o veverita. M-am oprit sa vad veverita care era incredibil de dezinvolta desi eram la nici 2 metri de ea. S-a ridicat in 2 labutze si si-a bulbucat ochii la mine. M-am asezat pe o banca si am inceput sa bat cu unghiile in lemn. Chip (sau era Dale?) a venit spre mine atras de bocanit si s-a suit nici mai mult nici mai putin decat pe ghetele mele negre de piele intoarsa. S-a ridicat iar pe 2 labutze si m-a intrebat din 2 ochi mari cat cepele: "Imi dai? Nu?". Eu, incremenita, cepeam si eu ochii la randul meu. "Esti sigura ca n-ai sa-mi dai? OK, in cazul asta plec...".

Nuuu, nu am avut aparatul foto la mine dar va rog sa ma credeti anyway...

Speak about personal branding...

Personal branding 1:

Stateam cu prietenii mei in bar si beam de ziua unuia dintre ei acum o vreme. Ne aberam in cel mai rau hal despre iubitii nostri (care nu erau prezenti), fostii iubiti, serviciu, prieteni. La un moment dat incepem sa vorbim despre felul cum ne facem noi sa aratam unii pe altii in fata celor care ne vad pentru prima data. Si cum incepem noi sa facem inside jokes aberante si stupide care il fac pe noul venit sa caste ochii si sa zambeasca penibil a neintelegere si a pedinafareala. Am concluzionat ca ne facem mai mult rau decat bine. Separat putem trece drept niste oameni chiar cool, cu cariere, five-year-plans si vieti personale. Impreuna insa ne distrugem personalitatile unul altuia. :))
"Auzi? Mai tii minte cand eram atunci la karaoke si am scris numele lui S si melodia YMCA pe biletul care urma sa cante in fata clubului plin de lume si l-a strigat DJ-ul in tot barul cu nume si prenume si el s-a ascuns sub masa de rusine si DJ-ul urla in microfon numele lui si toata lumea facuse liniste si se uita la masa noastra ca eram singurii care radeam isteric si aratam cu degetul sub masa? Haaaahahahaaaaaaaaaa... Da, ce tare a fost atunci, ce ne-am distrat!!!"

Personal branding 2, direct de la mama lor:
A. Americanii au gashti din alea perfecte. Cel putin in filme se iubesc, se ajuta, se duc la inmormantarile parintilor prietenilor lor, chestii profunde. Americanii dom'le se reprezinta bine unii pe altii, se fac unii pe altii sa arate bine, pozitiv, nu-si trag presul de sub picioare.
B. Sa vezi ce-am observat eu... tot acolo in bar. Erau niste placute de inmatriculare din mai multe state americane. Uite ce misto: New Mexico USA - Land of Enchantment, Illinois USA - Land of Lincoln, Utah - Greatest snow on earth, Connecticut USA - Constitution State, etc.

Tare, nu?

Barbatii sunt niste gaini, pardon, niste pasari...

Nu zic eu, zice Lauren Frances in "Ghidul" ornitologic de barbati - "Ea îl vrea în colivie, el o vrea de jucarie!"

S-au ales fulgii de relatia ta? Si acum ratacesti în codrul întunecat al singuratatii sau esti din ce în ce în ce mai confuzata de apucaturile de neînteles ale barbatilor care îti cânta triluri de dragoste? Nu te impacienta! Cât ai clipi, te vei trezi plimbându-te pe o pajiste fermecatoare, scaldata în lumina stralucitoare a soarelui si înconjurata de ciripitul vesel al pasarilor. Caci…la urma urmelor, orice fata are dreptul sa aiba parte de un happy-end meritat, focos si bine facut!
Exista o asemanare remarcabila a barbatilor cu zburatoarele atunci când vine vorba de relatia dintre cele doua sexe! Ghidul ofera sfaturi practice oricarei femei pentru a-si rezolva marile dileme ale iubirii si a sti cum sa-si înhate definitiv Zburatorul la care a visat. Fie ca aceasta va însemna sa apeleze la «Forta de Atractie a Stolului», la «Arma Secreta de Negociere a Exclusivitatii Sale» sau la «Cuvintele Magice Garantate Sa Îmblânzeasca Orice Fiara», în final totul se reduce la a sti sa-ti bagi alesul în «colivie»!

– Lauren Frances

Speranta la fericire

"The Pursuit of Happiness" - Primul lucru la care m-am gandit aseara dupa ce am vazut cel mai recent film al lui Will Smith (pe care il iubesc se pare si atunci cand nu arata ca cel mai cool fucker ever) a fost "Doamne fereste sa treci prin astfel de "capitole". Apoi ma gandeam ca la noi e mai greu (culmea!) sa ajungi sa dormi intr-un WC public in conditiile in care ai un job, castigi niste bani, ai locuit in motel pana ieri, etc. Dar situatia e un pic diferita: noi avem locuinte personale majoritatea dintre noi, avem macar cunostinte/prieteni la care sa "tragem o noapte", nu ne executa sistemul fiscal fara avertismente, toata organizarea sociala nu este o mare baza de date care cuprinde toate informatiile despre noi, de la data nasterii pana la amprenta dentara.
E impresionant filmul pentru ca:
1. e bine jucat - nefortat, curat, firesc.
2. e realist - intr-atat incat m-a enervat stupizenia catorva dintre actiunile lui Chris (ex. faptul ca i-a lasat spre pastrare unei hippie drogate scannerul, obiect care ii asigura insasi existenta), desi imi dadeam seama ca asa se intampla si in realitate - ne uitam in urma si nu ne vine sa credem cat de prosti am putut fi la un moment dat.
3. urmareste doar "capitolele" zbaterii spre devenire si doar ne lasa sa intuim capitotul "happiness", devenirea in sine.
4. nu atinge in mod explicit probleme legate de saracie, politica sau rasa. Totul este prezentat in termeni de sot, angajat, tata, dorinta, ambitie, incrancenare, etc.

Eh... mi-a placut...