Plimbare?

Stiti catelul ala din reclama Germanos: "Plimbare?" (si scoate limba pofticios, gata de drum). Asa sunt si eu. Daca e vorba de plimbare, include ME please!
Ma plimb cat pot de mult, mai ales daca e ziua si soare. In ultimele luni ajung numai pe la 10-11-12 la birou desi sunt o matinala de felul meu si desi plec de acasa pe la 9, 9 jumate. Mi se intampla tot felul de chestii misto in timpul plimbarilor mele.
In Bucuresti imi place sa o iau pe strazi pe care nu am mai fost pana acum, cu conditia sa fie insorite. Mi s-a parut foarte dragut o data ca era destul de devreme dimineata chiar si pentru mine si in timp ce gandeam asta si cascam am avut de ales intre a merge pe Srada Diminetii sau pe o alta strada. :)) Normal ca am mers pe Strada Diminetii, Provindenta era in mod evident prezenta.
In week-end-ul trecut, la Simaia, duminica, mi s-a intamplat cea mai draguta chestie cu putinta. Ma plimbam prin parc pe la 9 dimineata: aer rece si curat, alei frumoase, brazi, un pic de zapada, patinoar, fantana arteziana, o banca din 1870+ si... o veverita. M-am oprit sa vad veverita care era incredibil de dezinvolta desi eram la nici 2 metri de ea. S-a ridicat in 2 labutze si si-a bulbucat ochii la mine. M-am asezat pe o banca si am inceput sa bat cu unghiile in lemn. Chip (sau era Dale?) a venit spre mine atras de bocanit si s-a suit nici mai mult nici mai putin decat pe ghetele mele negre de piele intoarsa. S-a ridicat iar pe 2 labutze si m-a intrebat din 2 ochi mari cat cepele: "Imi dai? Nu?". Eu, incremenita, cepeam si eu ochii la randul meu. "Esti sigura ca n-ai sa-mi dai? OK, in cazul asta plec...".

Nuuu, nu am avut aparatul foto la mine dar va rog sa ma credeti anyway...