Fiecare cu ce-l doare...

De-abia azi am aflat de fata aia de la E&Y care a murit (se pare) de suprasolicitare. M-a socat, pe bune. Cred ca toti care am citit ne-am gandit: "noua n-are cum sa ni se intample." Dar sunt convinsa ca la un moment dat te atrage sistemul ca un magnet, te implica iremediabil si ajungi fara sa-ti dai seama in astfel de puncte critice pe care e greu sa le prevezi si sa le eviti. Cred ca ii facea placere ceea ce facea si ca era motivata de statut si de recompense, dar ma intreb: unde naiba a fost instinctul ei de autoconservare? Eu cred mult in el. La mine este foarte evoluat si la majoritatea oamenilor pe care ii cunosc bine.

In antiteza: azi am venit la birou cu rolele. Am plecat de acasa pe la 11.30, am trecut prin parcul Izvor, apoi prin Cismigiu, m-am plimbat pe-acolo vreo ora. Era inca aer de dimineata proaspat si racoros. Am ajuns dupa 12 jumate la birou. Acum sunt cu rolele in picioare pentru ca mi-am luat gresit incaltamintea (long story) si nu ma pot schimba de ele. Cand ma duc la baie sau sa beau apa se uita 50 de oameni la mine. Dar am fost productiva: am scris pana acum 3 articole si doua posturi pe blog, am confirmat doi clienti si e doar 15.30. La ora 17.30 am programare la cosmetica, trebuie sa ma grabesc. :)

Da' cafeaua? Cat costa cafeaua? Dincolo era mai ieftin...

Chiar daca esti bucurestean, cu varsta pana in 30 de ani si plimbat prin locurile mondene din Bucuresti doar o data, de doua ori pe luna sa zicem, o cafea in Cismigiu de 11 lei tot poate sa ti se para foarte scumpa.

Joi plec la Amsterdam, in vacanta. Nu am nici un point la asta, doar ma laud. :))

Ma mai dau o data

Am fost la Sinaia in w-end, duminica adica. Dupa cateva w-end-uri anterioare in care m-a dus cu preshul, in sfarsit m-a dus duminca la ski. O sa pun si poze. Prea misto!
Eu sunt un skior avansat daca iei in considerare ca am pus skiuri in picioare la 5-6 ani (skiuri Piticot, remember?). Insa daca iei in considerare ca de atunci m-am mai suit pe skiuri doar in ultimii 3 ani si I SUCK(!!!), sunt incepator de-ala enervant de netalentat. Bai, da'-mi place! Imi place asa cum imi place sa inot, iar la inot ma pricep totusi... Imi place asa cum imi place alergatul pe plaja - stiu ca e sanatos si ataaat de frumos. Skiul si cu mine suntem parteneri combativi insa. El vrea sa ma las ca sunt varza si-l fac de ras - eu vreau sa persist ca imi place. El imi pune mii de piedici si ma face sa iau mii de cazaturi per coborare - eu imi dau drumul si mai de sus data viitoare, de-a dreaq!
Am ajuns duminica pe o partie mult peste abilitatile mele de skior. Nu aveam ce sa caut acolo, era prea abrupta, zapada prea inghetata si skiurile mele prea de la centrul de inchirieri. Ma suna dupa juma' de ora de cand ma astepta la baza partiei si ma-ntreaba daca nu as vrea totusi sa mi le dau jos, ca n-are sens sa-mi rup vreun picior. Nuuu, nici vorba. Sportul asta si cu mine, we have some unfinished business to do. In diagonala, pe canturi, am parcurs de 10 ori cred distanta pe care ar fi parcurs-o un skior experimentat si talentat care si-ar fi dat drumul direct. Nu mi-a fost frica si m-am distrat. M-am distrat mai ales ca ma opream din 10 in 10 metri si ascultam sunetul cerului - eram doar foarte aproape de el. In plus, vorbeam singura - pe varful muntilor la toti dracii in praznic erau slabe sanse sa se uite cineva la mine crucis, ca la o nebuna. Cand am trecut de portiunea foarte abrupta, mi-am dat drumul in cristiane largi, karmina branded, m-am bucurat de fashaitul zapezii semi-inghetate, am ajuns cu bine jos, la telescaun, am oprit, am cazut bineinteles din picioare si am vrut sa ma mai dau o data.

Norocoasa mai sunt!

Mie mi-e clar ca sunt norocoasa si nu am probleme, unlike everybody I know, dar vreau totusi sa expun cateva exemple si prin ele un model de rationament ce sper sa devina viral.

- Ma duc la medic, la un consult ce nu credeam ca va costa mai mult de 25 de lei. Aflu ca acum costa 30 de lei. Eh, oricum, e OK. Medicul imi face si 2 teste si ma trimite sa le platesc la casierie. Panicata pentru ca nu stiam daca imi ajung banii, ma duc spre casierie. Testele costa cate 15 lei, adica in total exact 30 de lei cati mai aveam eu in buzunar, norocul meu!

- Aseara am iesit cu prietena mea R sa bem ceva. Ca de obicei ne-am intins la vorbe si la beri pana spre 12-1, nu stiu. Ajung acasa cam vesela, aprind lumina... pas! Gasesc pe jos o instiintare ca am fost deconectata de la retea pentru neplata. Aburii de alcool din capul meu fac ca intreaga experienta sa para extrem de amuzanta, romantica chiar. Aprind toate lumanarile din casa, ma spal pe dinti, fac baie cu spuma, cant, fac ceva pasi de vals prin casa dezbracata, sting lumanarile si ma culc linistita. Visez toata noaptea ca ma uit la TV. De dimineata constat ca nu am intr-adevar lumina in casa..., sun la frate-meu sa-mi dea bani, imi da, dau fuga la electrica sa platesc mii de taxe de conectarea, reconectarea si ras-ras-conectare si ma programeaza peste 48 de ore. Stau o vreme si ma uit a prost la femeia aia care imi zicea cu seninatate ca in 48 de ore o sa-mi curga tot frigiderul si congelatorul prin casa in rauri de carne si apa. Plec spre serviciu, la interfon un nene suna la un vecin de-al meu. Spre norocul meu incredibil il aud tzipand in interfon: "de la Electrica!". Hatz! Al meu esti! Il iau la tromboneala si la batai dese din gene pana cand ma reconecteaza fara "ordin", in ciuda tuturor procedurilor.

- Pentru plecarea la Amsterdam de poimaine, despre care mi se pare incredibil ca nu am scris nimic pana acum, taica-meu imi face cadou niste chestii - o pereche de pantofi sport, niste tricouri si niste bani sa-mi "iau ceva misto, cadou de la el." Mi le trimite printr-un prieten. Dupa toata alergatura de azi ma si vedeam aruncandu-ma DIN NOU in valtoarea nenorocita a Bucurestiului de la ora 13. Ei bine, coincidenta fericita si norocul meu face ca prietenul lui taica-meu sa aiba treaba fix intr-o cladire vecina cu cea in care lucrez eu la Universitate. In 5 minute am rezolvat treaba si m-am facut cu cadoul.

Ei?

Ataaaaaat...! Cleo is waiting for the empty-handed Ghitza

De asta ce ziceti?
Daca nu intelegeti ce zice asta mica este pentru ca acum Ghita este asteptat la o portita bilingva... sau multilingva ca nu-mi dau seama nici eu prea bine.

Cupluri in contratimp

Cuplurile in contratimp sunt cuplurile in care totul se intampla ca si cand cei doi ar trai pe fusuri orare diferite:
Cand unul doarme (pe el) celalalt e in maxima energie.
Cand unul are chef de sex dimineata, celalalt priveste "situatia" printre sforaituri si face gesturi de lehamite, urmand ca seara sa se intoarca roata.
Cand unul e matinal prin excelenta, iar celalalt incepe sa traiasca odata cu caderea serii.

Programul de zi cu zi al unui cuplu in contratimp este comun doar in 33,3% din timp, teoretic. Adica: matinalul cuplului se trezeste, isi agita si consuma energia de dimineata 33,3% din timpul unei zile singur, pana cand se trezeste nocturnul. Isi incep cele 33,3% din programul comun, urmand ca nocturnul sa isi piarda pe parcurs jumatatea, care si-a risipit deja bateriile pana vine noaptea.
E misto sa fii intr-un cuplu in care ambii parteneri sunt pe acelasi fus orar: trezit impreuna, lugu-lugu si sex de dimineata, agitat, muzica tare si mic dejun bogat, ras si fericit, urmate de seri linistite VERSUS dimineti lenese si neprietenoase urmate de cine agitate, alcoolice, destrabalate, urmate de nopti cu sex nebun si dansuri pe mese.

Cand esti insa intr-un cuplu in contratimp, daca vrei si ti se pare fun, poti sa beneficiezi ocazional de ambele fetze ale monedei. :)

Plimbare? III

Dupa I si II, urmeaza si alte minunate aventuri in periplurile mele plimbarete.

1. O casa alba, 2 ferestre mari, 2 X 2 metri or so. In fiecare fereastra, fix la jumatatea fiecarui pervaz, o pisica alba cu pete negre, respectiv o pisica neagra cu pete albe. Stateau si se uitau pe geam in pozitia aia a lor specifica, de bibelou. Eu m-am oprit si m-am uitat la ele cateva minute bune. Nu ma lamuream daca sunt adevarate, asa de nemiscate erau. Pozitiile lor erau perfect simetrice, culorile complementare, pozitiile nemiscate. Mi-a dat greu prin cap sa ma misc eu sa vad daca tot se vor uita fix la mine. Faptul ca m-au urmarit amandoua uimite cu privirea m-a convins ca sunt vii. Eu am fotografiat mental intreaga scena (iar am ratat o fotografie potential premiabila), una dintre pisici a inceput tacticoasa sa se spele, cealalta a ramas uimita la geam, in postura perfecta de bibelou.

2. Un tip si o tipa de aprox. 18-20 de ani, pe marginea drumului, pe jos, pe trotoar. Ea plangea de-i sarea camasa pe ea la propriu si se uita acuzator si cu speranta in acelasi timp in directia lui. El... facea avion din hartie, il arunca in directia ei si apoi facea altul. O doamna gen APACA (haina de piele bufanta, pantalon larg, negru, de stofa, geanta de piata si pantofi negri fara toc, cu shiret) trecea pe langa mine. Ne uitam amandoua la scena jucata de cuplul sus-amintit. Doamna, cu o privire evident amuzata s-a uitat apoi la mine si in cele din urma nu se mai abtine si pufneste in ras: "Hahahaha! Ia uite la fata asta proasta. Ea plange si el arunca in ea cu avioane de hartie. Ce nervi imi fac femeile astea proaste, carpe va zic eu... ha ha ha! Cand sa mai inveti tu fato cum sta treaba, cand sa mai inveti?"

3. E sezonul pantofilor si, inerent, al schiopatatului din cauza pantofilor noi. Mi-am intersecat privirea azi cu cel putin 3 priviri chinuite de durerea pricinuita de pantofii noi, prea tari. Am observat si in alti ani ca asta se intampla primavara in special. E sezonul bashicilor provovate de pantofii noi. Ce trauma! Dar ce mandrie sa-ti porti cu fruntea sus lacul negru sau rosu (anul asta e puzderie de modele de pantofi rosii) chiar daca ajungi acasa mai mult moarta decat vie...

Romania, internetul si filosofia locului 2

Cica Romania ocupa ultimul loc intre tarile din UE la utilizarea Internetului, in jur de 5 milioane, adica vreo 20 si ceva %. Pe primele locuri sunt Finlanda cu un procent de 70+% si... Estonia - 88+%.

Daaaaaaarrr, tot putem sa vedem partea buna a lucrurilor. Suntem noi late bloomers, dar ocupam locul doi in Uniunea Europeana la nivelul ratei de crestere, cu o crestere de cu 517,5% fata de anul 2000.

Ce-mi place asta cu locul doi, fara legatura cu ideea de mai sus. Daca s-ar face un clasament care sa ma includa si pe mine, jur ca as prefera sa fiu pe ultimul loc decat pe locul doi. Daca esti pe locul 3 poti sa zici ca e bine si-asa, macar ai luat ceva, dar pe locul 2, vorba lui Seinfeld este: "Mmm, felicitari... mm... aproape ai castigat! Dintre toti pierzatorii tu ai fost pe primul loc, esti loserul no.1. Nimeni nu a pierdut inaintea ta!" :))

Sfatul specialistului: se poate si altfel!

Campanie pentru un targ de joburi. Prea tare!
Va zic eu si credeti-ma ca ma pricep: mai sunt si alte metode... (Dragos sigur va aprecia argumentul asta). :))

Men & women - By Jerry Seinfeld

Kuala Lumpur

Bai nene! Ia sa ma mai lasati in pace voi cu vacanta voastra in Kuala Lumpur. Obositilor! Tzeparilor!

In primul rand, sunteti fara obraz, aia sunteti! N-ati zis nimic, ati plecat pe shestake, ca niste shoareci. Maine-poimaine aflu ca aveti plan sa mergeti la Paris sau la Budapeste, stiti ca vreau sa merg si eu si nu ziceti nimic. Cum se poate asa ceva? Atatea locuri mi-au mai ramas si mie de vazut: Paris, Budapesta (incredibil, stiu...) si Kuala Lumpur. Iar voi stiati asta prea bine, dar n-ati tinut cont. :((

In al doilea rand, nu cred ca v-ati distrat prea mult, pentru ca distractia nu e maxima daca nu e Karmina. Cred ca v-ati cam plictisit. De fapt, stiu sigur ca v-ati plictisit. Cate lucruri puteati sa faceti in cateva zile? Iar faza cu cadourile, daca stau sa ma gandesc, nu prea o cred. C'mon... cat de batator la ochi e asta cu pierdutul cadourilor in aeroport?!?! E ca si cum ai intarziat la o intalnire si dai vina pe trafic. Mai bine spuneati "Nu ti-am adus cadouri pentru ca toti banii i-am baut sau i-am dat pe distractii, masini inchiriate, femei si barbati, dupa caz." Era mai sincer si mai corect. Nu v-ar fi acuzat nimeni de nimic. Asa v-ati bagat singuri in kkt.

Lamers, that's what u are. L - A - M - E - R - S!

Orice e mai bun

Iar n-am chef de scris pe blog. N-am chef nici macar sa dezvolt ideile pe care le tin in drafts pentru perioade negre ca asta.
Dar scriu acest post pentru ca am ceva de muncit si nu am chef nici de frica. Fac asa cum faceam in generala/liceu/facultate cand aveam de invatat - realizez brusc:
- hmm... in sfarsit un moment ca sa-mi fac si eu manichiura, nu se poate sa ma neglijez chiar asa!
- ia uite bai nene cate vase nespalate s-au strans!
- ah, de cand voiam sa vad filmul asta de kkt care strict intamplator incepe acum la tv.
- Doamne, ce mizerie e in casa asta!
- bai, n-am mai scris de mult pe blog, nu pot sa o dau naibii chiar asa... o sa-mi pierd mana...

Mixing business with pleasure - avantajos sau dezavantajos

Ma gandeam... suntem din ce in ce mai dedicati vietii profesionale, uneori mai mult decat ar fi firesc, mai mult decat ar permite o viata ce echilibreaza viata personala cu cariera. Asa dicteaza societatea, avem abilitatea naturala de a ne adapta, desi de multe ori regulile sunt destul de restrictive. Timpul petrecut la birou limiteaza foarte mult activitatile sociale si implicit relatiile noastre cu cei din jur, cunoscuti sau necunoscuti. Ne limitam la cativa prieteni si familie si ne impartim putinul timp intre acestia. Nu reusim de multe ori sa cunoastem oameni noi si de aceea ne familiarizam foarte mult cu colegii de birou si se intampla foarte des sa legam prietenii trainice cu ei. Invariabil si firesc, in mediul profesional se creeaza foarte multe relatii personale, intime, relatii care, desi se nasc din dorinta de a avea cat mai multe in comun cu cel pe care il admiram si cu care impartim mai tot timpul la serviciu, se termina tocmai de aceea.

Dar exista in egala masura cred avantaje si dezavantaje ale combinarii la serviciu.
Avantajele sunt legate de timp in general:
timpul generos petrecut impreuna,
lipsa de timp de a cunoaste alte persoane pe alte cai,
relatiile in timp care se leaga la serviciu, care influenteaza felul in care ne raportam unii la altii.
In plus, comoditatea de a continua si acasa discutiile de la birou, cu cineva care stie despre ce este vorba, care este direct implicat in problemele cu care ne confruntam in timpul zilei si care poate sa ne dea sfaturi, solutii constructive si in cunostinta de cauza. Chiar sentimentul de a avea pe cineva alaturi in toate situatiile care apar pe parcursul zilei si de a sti ca te poti baza pe interventia sa in cazul in care vei avea nevoie, este unul foarte reconfortant.
Faptul ca poti fara ezitare sa apelezi la partener la relatiile lui in cazul in care le-ai epuizat pe ale tale sau nu te pot ajuta in circumstanta respectiva, e extrem de avantajos.

Pe de alta parte, oricat de idilica ar fi relatia la inceput, sub privirile admirative (si poate si invidioase) ale colegilor, s-ar putea, odata cu castigarea in vechime, in cuplu sa intervina oboseala, stressul. Deci si avantajele tot la timp se raporteaza - timp prea mult petrecut impreuna! In plus, cam gata cu libertatea absoluta de a pleca oricand de la birou si a te indrepta, fara explicatii, la o bere, cu libertatea de a flirta nevinovat cu colegul/a in pauza de masa, cu desfraul de la petrecerile de firma unde toti ceilalti sunt obligati sa vina desperecheati si se distreaza mai bine. In plus, unul din cuplu ar putea dezvolta atitudini posesive de genul: "mai usor cu alcoolul", "mai usor cu ocheadele in decolteul altei colege / in prohabul altui coleg", etc. Nu mai zic de invidii care pot aparea in cuplu, legate de probleme strict de serviciu, de opinii diferite, pe care, vrem-nu vrem le luam acasa cu noi. Oricat de diplomati am fi, mixing business with pleasure ar putea naste nervi, discutii despre alti colegi, despre orele lucrate de fiecare, despre timpul de cuplu, despre atitudinile unul fata de altul pe tot timpul zilei, dimineata iubiti, in timpul zilei colegi, seara iubiti.

E complicat, nu?

Plimbare? II

Mai tineti minte ca v-am povestit despre plimbarile mele si despre intamplarea cu veverita de la Sinaia? Ei bine, saptamana trecuta, la Predeal, m-am intalnit in padure cu o caprioara. Venise sa bea apa din parau. Am stat nemiscata si am reusit sa vad ce face. In plus, i-am facut si o poza. A trecut insa unul cu un Q7 prin zona si a speriat-o. Degeaba am mai asteptat sa vina, degeaba am tocmit un cerb sa o cheme :)), a plecat impreuna cu iubitul ei, pe care l-am vazut doar o fractiune de secunda, inapoi in padure.
Uite si ce alte lucruri dragute am mai vazut prin padure tot atunci...