Detectivii literari

De curand am auzit despre existenta unei profesii sau mai bine zis a unei specializari, detectivii literari. Am fost curioasa in legatura cu aceasta "gaselnita" (pe care eu o consideram nou-nouta) si am facut o mica cercetare. Punctul de plecare este, desigur, blogul autorului din spatele pseudonimului Belle de Jour. De altfel, blogul este punctul de plecare si in scrierea cartii "Aventurile intime ale unei prostituate de lux din Londra", care a starnit o intreaga nebunie. Intrucat cartea si blogul au incins multe spirite, au fost angajati detectivi literari care sa identifice prin metode stiintifico-specifice cine este de fapt autorul/autoarea. Vezi bine, aveau oamenii nevoie sa o/il faca vedeta si nu stiau pe cine.
Iata ce am aflat si scuze ca nu dau sursele de informare, dar imi par prea multe si prea disparate.

Detectivii literari sunt de cele mai multe ori oameni de cultura, de obicei profesori universitari angajati de politie, de ziare sau de diverse agentii pentru a stabili apartenenta unui text literar. Ei folosesc in acest demers «marcile stilistice» ale unui autor, felul special, de preferinta unic, in care acesta foloseste o expresie sau alta, precum si temele preferate, obsesiile acestuia. Mai precis, detectivii literari sunt specialisti care, pe baza unei "amprente literare" (folosirea acelorasi cuvinte in aceleasi combinatii, a unei punctuatii specifice), identifica autorul unor texte controversate.

Metodelele folosite de detectivii literari pentru a trage concluzii suficient de clare incat sa indice raportul de apartenenta dintre un anumit text si un anumit autor sunt diverse si destul de complicate. De exemplu, un pasaj scris poate fi analizat printr-o metoda specifica, analiza cusum (sau QSUM). Analiza arata daca textul este scris de o persoana sau de mai multe. Teste ulterioare pot indica exact care pasaj apartine carui scriitor. Aceasta metoda poate fi aplicata chiar si in cazul textelor literare orale, prin abordarea stiintifica a masurarii si compararii. Pentru toate, detectivul literar are nevoie de texte-mostra scrise sau vorbite in mod indubitabil de persoana banuita a fi autorul textului investigat, pentru a putea face o comparatie.

Indicii folosite in investigatii:
Propozitiile pe care le cream cand scriem un text (o scrisoare de exemplu) sau cand vorbim, nu sunt de aceeasi lungime. Acest lucru ne poate duce la stabilirea unei lungimi medii a frazei, proprie fiecaruia dintre noi. Metoda este complexa si implica o comparatie a fiecarei propozitie cu ceea ce am stabilit a fi lungimea medie a constructiilor frazeologice folosite. In final, se face un calcul al tuturor deviatiilor fiecarei fraze fata de cea stabilita initial ca fiind standard, proprie autorului respectiv. Atat lungimea frazei medii din textul investigat cat si deviatiile obtinute se compara cu cele din textele-mostra si se trag concluziile aferente.
Stilul literar este de asemenea instrument de lucru in investigatie. Fiecare dintre noi, pe baza mostenirilor sociale, familiale, pe baza educatiei de proveniente diferite, dezvolta un anumit limbaj specific. Interesant este ca nu se cauta cuvinte sau expresii deosebite, iesite din comun, ci limbajul normal, folosit de toata lumea la nivel inconstient. Un sfert din timpul in care vorbim sau scriem, folosim circa 12 cuvinte in mod repetat, iar jumatate din timp in jur de 250. E vorba de cuvinte de legatura: un, o, si, el, in, este, care, la, etc. Aceste cuvinte sunt insa preponderent folosite, in functie de mostenirile culturale primite. Pe baza masuratorilor si comparatiilor cu textele-mostra se pot trage concluzii relevante.
Literele sunt un punct bun de plecare in stabilirea identitatii autorului unui anumit text, de exemplu continutul preponderent consonantic sau vocalic. In Romania ele ar putea indica sa zicem apartenenta geografica – scriitorii influentati de curentul slav au tendinta sa foloseasca de exemplu mai multe cuvinte multi consonantice decat vocalice.

Intr-unul dintre articolele citite care se refereau la specializarea de detectiv literar se zicea ca este una trendy, comerciala, facuta pentru a vinde senzational. Ma gandeam ca acest lucru este valabil in cazul unui senzational similar celui creat de Belle de Jour. Insa mi se pare extrem de importanta abilitatea cuiva de a identifica apartenenta unor texte literare de valoare chiar si post-mortem, inclusiv in cazul in care aceste texte au fost initial atribuite altor personalitati literare in urma trecerii vremii.

Voi?