30 noiembrie 2006

Sa negociem!



Am mai vazut filmuletul asta de un milion de ori si de fiecare data ma intreb acelasi lucru: ce-o fi, baietel sau fetita?
Azi insa nu mi se mai pare important. Azi mi se pare esentiala varsta lui/ei. Pana intr-un an cred. Omul la nici un an NEGOCIAZA! Si castiga, sunt sigura.
Eu cand eram mica ziceam obsesiv "Dai mie!" (da-mi mie) oricand era vorba de ceva ce-mi doream demult sau in momentul ala sau care era in mana alcuiva dar imi placea mie. Si toata lumea imi dadea, normal! Ca daca nu, ori urlam de ma stia toata strada, ori bateam des si mult din gene la celalalt parinte sau bunic, cel neimplicat in negociere.
Si acum, la varsta noastra nu e la fel? Vrei ceva. Poti sa bati din picior ca vrei! Poti sa faci aluzii subtile sau nu. Poti sa ceri luna de pe cer pentru a obtine stelutza mica si amarata pe care ti-o doresti de fapt...
Daca esti femeie intr-o relatie poti sa plangi, sa-l privezi de sex, sa-l ameninti cu parasirea, cu lipsa cinei din seara asta, etc.
Daca esti barbat intr-o relatie poti sa... Hmm... Habar n-am... Cum naiba negociaza barbatii intr-o relatie?

29 noiembrie 2006

Dove hits the jackpot! Sau nu?

http://www.metropotam.ro/La-zi/2006/11/art6843606870-Frumusetea-adevarata-tine-cont-de-zona-geografica/#rated

Lucrez la Universitate. Prima data cand am vazut imensul banner era la venire la serviciu. Am cascat ochii. Il vedeam printre niste retele de fire electrice, care incarcau foarte mult poza. Ironic, firele respective pareau riduri. Ce e asta?
A doua oara, la plecare de la serviciu l-am vazut in toata splendoarea lui. SPLENDOARE, fara ghilimele. Un chip perfect mi s-a parut. O batrana. Irene, 96 de ani. Ceeeeeee??? Wow! Superb! Ma opresc si analizez - un gat luuung, buze frumoase glossate ce-i drept. Glossul si esarfa din jurul capului sunt singurele elemente vizibile de cochetarie.
A treia oara cand l-am vazut mi s-a parut de-a dreptul perfect. De-abia acum am "vazut" cu adevarat si mesajul. Si m-am gandit: mesaj perfect in context vizual perfect, dar in context social potrivit?

Blogul e o chestiune de imagine

Ma uit in jur la altii (si da, ma uit si in oglinda) si constat ca tot ce facem, cu cine facem, ce zicem, cui zicem, unde mergem, cu cine mergem, etc. e pentru a arata mai bine, a ne arata mai bine, a fi mai bine vazuti.
Blogurile... Ne arata exact asa cum vrem noi sa ne arate. Si convenabil, nu spune cine suntem, ci doar cum suntem.
N-ar fi misto sa mergem pe strada cu o tablitza pe cap pe care sa fie scrise ideile principale atinse in blog, cele cateva principii de viata care de altfel ni s-au revelat odata cu blogul si numarul in crestere de comentarii "obtinute" de fiecare post?
Sa vaza nene lumea larga ce am gandit, cat am gandit de mult si bine, cati oameni cool au venit la noi pe blog sa ne comenteze, ce integri suntem, ce idei misto avem, etc.
De-aia am zis sa vin si eu sa ma prezint cu "tablitza" mea si va rog sa ma primiti!