Povestea ta e complicata, dar merge cam asa:
Te-a parasit dintr-o data. Ieri stateai in bratele lui protectoare, azi ti-a dat un sut in fund, si-a lua bagajele si a plecat. Nu mai esti femeia potrivita pentru el. De fapt, daca stau bine sa ma gandesc, esti femeia potrivita pentru el de 3 ori si tot de atatea ori nepotrivita. 3 = numarul despartirilor/impacarilor voastre si numarul anilor de cand sunteti impreuna.
Ai o casa misto pe care ti-a luat-o un alt barbat care te-a iubit, masina misto, idem. Te-ai angajat ca asa ti-a sugerat el si acum cand tocmai deveneai femeie de cariera asa cum si-a dorit, te-a parasit.
Nu vrea sa va intalniti. Zice ca-i face rau sa te vada plangand, sa-i zici ca ti-e dor de el si sa-l implori sa se intoarca la tine. Te trimite inapoi acasa si te roaga sa nu il mai cauti ca el s-a resemnat si e mai linistit asa. Iti da apoi un sms in care iti spune ca nu vrea sa te supere, dar ar trebui sa te resemnezi si tu.
Te-ai prins cum sta situatia ta, nu?
Solutiile tale:
A. te gandesti sa te sinucizi pentru ca asa nu poti trai;
B. mergi la el din nou si incerci sa-i mai spui o data ca il iubesti si nu poti trai fara el;
C. recitesti scrisorile/sms-urile/mail-urile, revezi pozele, in speranta ca vei gasi acel cuvant sau acea privirea purtatoare de vina pentru tot ce s-a intamplat;
D. nu mai mananci, ti se face rau, eventual lesini, iar atunci cand esti la capatul rezistentei il suni sa ii spui exact starea ta si astepti reactia;
E. apelezi la mila si intelegerea tuturor celor care il cunosc si au o cat de mica legatura cu el, si vorbesti despre el over and over again;
F. ...
G. ...
H. toate cele de mai sus.
28 februarie 2007
27 februarie 2007
Fotografii de vacanta...
Vacanta de iarna (de revelion) a fost mai misto din atat de multe puncte de vedere, toate subiective. Vacanta de vara de anul trecut a fost insa fenomenala, desi nu eram prea fericita la momentul ala si culmea e ca imi amintesc asta, nu am "uitat" asa cum fac eu de obicei cu amintirile care nu-mi convin. Cum sa nu te umpli de energii pozitive, de ganduri bune si cum sa-ti mai vina sa mai stai pe scaun cand pe lume exista locuri ca astea si tu stai la birou? :)
Dar pe urmatoarea o vreau combinata: si vara, si in locuri de-astea, si fericita. Se poate? :D
26 februarie 2007
Pauzele de tigara la serviciu
Ia sa vedem, ca tot veni vorba de tigari... ce ziceti de asta?
Nevoia de tigara in timpul orelor de program este atunci cand incepi sa te foiesti pe scaun, nu mai ai rabdare sa termini ce lucrezi, nu te mai concentrezi si-ti zboara mintea aiurea. Ai merge afara sa tragi un fum, doar unul! Te uiti in jur sa vezi cine nu e la locul lui, sa deduci din asta cine este pe hol, la tigara. Hmm... e colega X, nu-ti place, nu ai ce sa vorbesti (a se citi barfesti) cu ea. «Hei, Y, fumam?»
Orice fumator ar putea sa faca o intreaga filosofie din “mersul la tigara”: cum fumatul este o necesitate fizica, cum (i se pare ca) organismul nu mai functioneaza la parametri optimi daca nu fumeaza macar o tigara pe ora. In acelasi timp orice fumator iti va spune si ca fumoarul este locul in care afli cele mai proaspete stiri despre sefi si colegi, de obicei soptite, apanajul universal al secretului, cele mai noi aliante si certuri, cine cu cine s-a mai cuplat si, evident, cine cu cine s-a mai certat. Sunt pauze reconfortante ce hranesc latura noastra umana cea mai dezvoltata: sociabilitatea, sunt un team-building in miniatura. Servesc aceluiasi scop: creaza legaturi intre oameni, le ofera calea de a dezvolta si alte cai de comunicare decat cele legate exclusiv de sarcinile de lucru. Pauzele de tigara formeaza si consolideaza prietenii, prietenii care depasesc perimetrul biroului si se extind in viata personala de multe ori. Pauzele de tigara sunt supape de depresurizare, de relaxare dupa o perioada de timp de lucru, dar si de detensionare a unor relatii cu alte colege sau alti colegi. Imi spunea o colega intr-o pauza de tigara ca uneori i se pare ca «aproape orice conflict de munca se poate stinge in fumul gros si nociv al unei pauze de tigara». E un panaceu universal care, in mod ironic, isi gaseste mediul perfect de dezvoltare intr-un obicei pe cat de vicios, pe atat de daunator, fumatul! Nu cred ca exista fumator care sa nu fi spus macar de cateva ori intr-un an «de maine ma las de fumat!». Dar si sa stai sa-ti inchipui o zi de serviciu fara macar o pauza de tigara, iti vine destul de greu. Ti-ar lipsi colegele atat de bine informate, colegii cu care ai putea initia un mic flirt nevinovat, impartasirea planurilor de week-end sau de vacanta, discutiile despre cei ce nu fac parte din cercul vostru afumat si vicios, nefumatorii.
Cu ce sa inlocuiesti "tigara" din "pauzele de tigara" in asa fel incat sa obtinem activitati care sa indeplineasca acelasi rol social si psihic? Masa de pranz in cadru organizat. :)) Exercitiu de imaginatie: cu colegii de manuta la o salata... Pauza de apa si de-o vorba?
Neah... Daca tot e sa o faci, fa-o bine! Fa-o cu cineva de care te leaga viciul, activitatea interzisa, deci cu atat mai atractiva si mai exclusivista.
Nevoia de tigara in timpul orelor de program este atunci cand incepi sa te foiesti pe scaun, nu mai ai rabdare sa termini ce lucrezi, nu te mai concentrezi si-ti zboara mintea aiurea. Ai merge afara sa tragi un fum, doar unul! Te uiti in jur sa vezi cine nu e la locul lui, sa deduci din asta cine este pe hol, la tigara. Hmm... e colega X, nu-ti place, nu ai ce sa vorbesti (a se citi barfesti) cu ea. «Hei, Y, fumam?»
Orice fumator ar putea sa faca o intreaga filosofie din “mersul la tigara”: cum fumatul este o necesitate fizica, cum (i se pare ca) organismul nu mai functioneaza la parametri optimi daca nu fumeaza macar o tigara pe ora. In acelasi timp orice fumator iti va spune si ca fumoarul este locul in care afli cele mai proaspete stiri despre sefi si colegi, de obicei soptite, apanajul universal al secretului, cele mai noi aliante si certuri, cine cu cine s-a mai cuplat si, evident, cine cu cine s-a mai certat. Sunt pauze reconfortante ce hranesc latura noastra umana cea mai dezvoltata: sociabilitatea, sunt un team-building in miniatura. Servesc aceluiasi scop: creaza legaturi intre oameni, le ofera calea de a dezvolta si alte cai de comunicare decat cele legate exclusiv de sarcinile de lucru. Pauzele de tigara formeaza si consolideaza prietenii, prietenii care depasesc perimetrul biroului si se extind in viata personala de multe ori. Pauzele de tigara sunt supape de depresurizare, de relaxare dupa o perioada de timp de lucru, dar si de detensionare a unor relatii cu alte colege sau alti colegi. Imi spunea o colega intr-o pauza de tigara ca uneori i se pare ca «aproape orice conflict de munca se poate stinge in fumul gros si nociv al unei pauze de tigara». E un panaceu universal care, in mod ironic, isi gaseste mediul perfect de dezvoltare intr-un obicei pe cat de vicios, pe atat de daunator, fumatul! Nu cred ca exista fumator care sa nu fi spus macar de cateva ori intr-un an «de maine ma las de fumat!». Dar si sa stai sa-ti inchipui o zi de serviciu fara macar o pauza de tigara, iti vine destul de greu. Ti-ar lipsi colegele atat de bine informate, colegii cu care ai putea initia un mic flirt nevinovat, impartasirea planurilor de week-end sau de vacanta, discutiile despre cei ce nu fac parte din cercul vostru afumat si vicios, nefumatorii.
Cu ce sa inlocuiesti "tigara" din "pauzele de tigara" in asa fel incat sa obtinem activitati care sa indeplineasca acelasi rol social si psihic? Masa de pranz in cadru organizat. :)) Exercitiu de imaginatie: cu colegii de manuta la o salata... Pauza de apa si de-o vorba?
Neah... Daca tot e sa o faci, fa-o bine! Fa-o cu cineva de care te leaga viciul, activitatea interzisa, deci cu atat mai atractiva si mai exclusivista.
Fumator? Nefumator?
Au inceput primele "probleme" si la noi. Obisnuinta e boala grea, iar la noi in special comoditatea de a fuma oriunde cantareste mult. In mall-uri nu se mai fumeaza insa, restaurantele sunt obligate sa aiba si sectiune non-smoking. Funny este ca in sectiunile de nefumatori sunt locuri berechet, in vreme ce sectiunile de fumatori sunt full. N-ai ce-i face, te asezi la nefumatori si din 30 in 30 de minute ingrosi numarul celor iesiti in fata localului "for a quick smoke".
Ahh, acum e vremea mea! Fumator? Da, fumez cand e de fumat. Nefumator? Da, nu insist sa fumez neaparat.
Aseara din cauza ca aveam masa la nefumatori am ramas mai putini, unii dintre noi fiind suficient de fideli tigarilor cat sa zica: "duminica linistita la o pizza, cafele si tigari, fara tigari??? No thanks..."
Iar eu... noroc ca pana la urma am stat la fumatori ca tare as fi fumat si eu o tigara. :))
Ahh, acum e vremea mea! Fumator? Da, fumez cand e de fumat. Nefumator? Da, nu insist sa fumez neaparat.
Aseara din cauza ca aveam masa la nefumatori am ramas mai putini, unii dintre noi fiind suficient de fideli tigarilor cat sa zica: "duminica linistita la o pizza, cafele si tigari, fara tigari??? No thanks..."
Iar eu... noroc ca pana la urma am stat la fumatori ca tare as fi fumat si eu o tigara. :))
23 februarie 2007
Detectivii literari
De curand am auzit despre existenta unei profesii sau mai bine zis a unei specializari, detectivii literari. Am fost curioasa in legatura cu aceasta "gaselnita" (pe care eu o consideram nou-nouta) si am facut o mica cercetare. Punctul de plecare este, desigur, blogul autorului din spatele pseudonimului Belle de Jour. De altfel, blogul este punctul de plecare si in scrierea cartii "Aventurile intime ale unei prostituate de lux din Londra", care a starnit o intreaga nebunie. Intrucat cartea si blogul au incins multe spirite, au fost angajati detectivi literari care sa identifice prin metode stiintifico-specifice cine este de fapt autorul/autoarea. Vezi bine, aveau oamenii nevoie sa o/il faca vedeta si nu stiau pe cine.
Iata ce am aflat si scuze ca nu dau sursele de informare, dar imi par prea multe si prea disparate.
Detectivii literari sunt de cele mai multe ori oameni de cultura, de obicei profesori universitari angajati de politie, de ziare sau de diverse agentii pentru a stabili apartenenta unui text literar. Ei folosesc in acest demers «marcile stilistice» ale unui autor, felul special, de preferinta unic, in care acesta foloseste o expresie sau alta, precum si temele preferate, obsesiile acestuia. Mai precis, detectivii literari sunt specialisti care, pe baza unei "amprente literare" (folosirea acelorasi cuvinte in aceleasi combinatii, a unei punctuatii specifice), identifica autorul unor texte controversate.
Metodelele folosite de detectivii literari pentru a trage concluzii suficient de clare incat sa indice raportul de apartenenta dintre un anumit text si un anumit autor sunt diverse si destul de complicate. De exemplu, un pasaj scris poate fi analizat printr-o metoda specifica, analiza cusum (sau QSUM). Analiza arata daca textul este scris de o persoana sau de mai multe. Teste ulterioare pot indica exact care pasaj apartine carui scriitor. Aceasta metoda poate fi aplicata chiar si in cazul textelor literare orale, prin abordarea stiintifica a masurarii si compararii. Pentru toate, detectivul literar are nevoie de texte-mostra scrise sau vorbite in mod indubitabil de persoana banuita a fi autorul textului investigat, pentru a putea face o comparatie.
Indicii folosite in investigatii:
Propozitiile pe care le cream cand scriem un text (o scrisoare de exemplu) sau cand vorbim, nu sunt de aceeasi lungime. Acest lucru ne poate duce la stabilirea unei lungimi medii a frazei, proprie fiecaruia dintre noi. Metoda este complexa si implica o comparatie a fiecarei propozitie cu ceea ce am stabilit a fi lungimea medie a constructiilor frazeologice folosite. In final, se face un calcul al tuturor deviatiilor fiecarei fraze fata de cea stabilita initial ca fiind standard, proprie autorului respectiv. Atat lungimea frazei medii din textul investigat cat si deviatiile obtinute se compara cu cele din textele-mostra si se trag concluziile aferente.
Stilul literar este de asemenea instrument de lucru in investigatie. Fiecare dintre noi, pe baza mostenirilor sociale, familiale, pe baza educatiei de proveniente diferite, dezvolta un anumit limbaj specific. Interesant este ca nu se cauta cuvinte sau expresii deosebite, iesite din comun, ci limbajul normal, folosit de toata lumea la nivel inconstient. Un sfert din timpul in care vorbim sau scriem, folosim circa 12 cuvinte in mod repetat, iar jumatate din timp in jur de 250. E vorba de cuvinte de legatura: un, o, si, el, in, este, care, la, etc. Aceste cuvinte sunt insa preponderent folosite, in functie de mostenirile culturale primite. Pe baza masuratorilor si comparatiilor cu textele-mostra se pot trage concluzii relevante.
Literele sunt un punct bun de plecare in stabilirea identitatii autorului unui anumit text, de exemplu continutul preponderent consonantic sau vocalic. In Romania ele ar putea indica sa zicem apartenenta geografica – scriitorii influentati de curentul slav au tendinta sa foloseasca de exemplu mai multe cuvinte multi consonantice decat vocalice.
Intr-unul dintre articolele citite care se refereau la specializarea de detectiv literar se zicea ca este una trendy, comerciala, facuta pentru a vinde senzational. Ma gandeam ca acest lucru este valabil in cazul unui senzational similar celui creat de Belle de Jour. Insa mi se pare extrem de importanta abilitatea cuiva de a identifica apartenenta unor texte literare de valoare chiar si post-mortem, inclusiv in cazul in care aceste texte au fost initial atribuite altor personalitati literare in urma trecerii vremii.
Voi?
Iata ce am aflat si scuze ca nu dau sursele de informare, dar imi par prea multe si prea disparate.
Detectivii literari sunt de cele mai multe ori oameni de cultura, de obicei profesori universitari angajati de politie, de ziare sau de diverse agentii pentru a stabili apartenenta unui text literar. Ei folosesc in acest demers «marcile stilistice» ale unui autor, felul special, de preferinta unic, in care acesta foloseste o expresie sau alta, precum si temele preferate, obsesiile acestuia. Mai precis, detectivii literari sunt specialisti care, pe baza unei "amprente literare" (folosirea acelorasi cuvinte in aceleasi combinatii, a unei punctuatii specifice), identifica autorul unor texte controversate.
Metodelele folosite de detectivii literari pentru a trage concluzii suficient de clare incat sa indice raportul de apartenenta dintre un anumit text si un anumit autor sunt diverse si destul de complicate. De exemplu, un pasaj scris poate fi analizat printr-o metoda specifica, analiza cusum (sau QSUM). Analiza arata daca textul este scris de o persoana sau de mai multe. Teste ulterioare pot indica exact care pasaj apartine carui scriitor. Aceasta metoda poate fi aplicata chiar si in cazul textelor literare orale, prin abordarea stiintifica a masurarii si compararii. Pentru toate, detectivul literar are nevoie de texte-mostra scrise sau vorbite in mod indubitabil de persoana banuita a fi autorul textului investigat, pentru a putea face o comparatie.
Indicii folosite in investigatii:
Propozitiile pe care le cream cand scriem un text (o scrisoare de exemplu) sau cand vorbim, nu sunt de aceeasi lungime. Acest lucru ne poate duce la stabilirea unei lungimi medii a frazei, proprie fiecaruia dintre noi. Metoda este complexa si implica o comparatie a fiecarei propozitie cu ceea ce am stabilit a fi lungimea medie a constructiilor frazeologice folosite. In final, se face un calcul al tuturor deviatiilor fiecarei fraze fata de cea stabilita initial ca fiind standard, proprie autorului respectiv. Atat lungimea frazei medii din textul investigat cat si deviatiile obtinute se compara cu cele din textele-mostra si se trag concluziile aferente.
Stilul literar este de asemenea instrument de lucru in investigatie. Fiecare dintre noi, pe baza mostenirilor sociale, familiale, pe baza educatiei de proveniente diferite, dezvolta un anumit limbaj specific. Interesant este ca nu se cauta cuvinte sau expresii deosebite, iesite din comun, ci limbajul normal, folosit de toata lumea la nivel inconstient. Un sfert din timpul in care vorbim sau scriem, folosim circa 12 cuvinte in mod repetat, iar jumatate din timp in jur de 250. E vorba de cuvinte de legatura: un, o, si, el, in, este, care, la, etc. Aceste cuvinte sunt insa preponderent folosite, in functie de mostenirile culturale primite. Pe baza masuratorilor si comparatiilor cu textele-mostra se pot trage concluzii relevante.
Literele sunt un punct bun de plecare in stabilirea identitatii autorului unui anumit text, de exemplu continutul preponderent consonantic sau vocalic. In Romania ele ar putea indica sa zicem apartenenta geografica – scriitorii influentati de curentul slav au tendinta sa foloseasca de exemplu mai multe cuvinte multi consonantice decat vocalice.
Intr-unul dintre articolele citite care se refereau la specializarea de detectiv literar se zicea ca este una trendy, comerciala, facuta pentru a vinde senzational. Ma gandeam ca acest lucru este valabil in cazul unui senzational similar celui creat de Belle de Jour. Insa mi se pare extrem de importanta abilitatea cuiva de a identifica apartenenta unor texte literare de valoare chiar si post-mortem, inclusiv in cazul in care aceste texte au fost initial atribuite altor personalitati literare in urma trecerii vremii.
Voi?
Eu scriu...
... si tot scriu.
Am intrat intr-o mare priza de scris. Am facut blogul asta prin noiembrie anul trecut, am scris 3 articole si m-am plictisit. E-adevarat ca eu in general ma plictisesc foarte repede de lucruri si activitati, dar nu ma asteptam sa se intample asa repede totusi.
Anul asta am fost solicitata sa scriu articole pentru un site de femei ce nu s-a lansat inca, dar care se va lansa saptamana viitoare.
Si am scris. Am scris asa de mult ca mi s-a facut pofta de scris in general, dar si de scris altceva in afara de articole de resurse umane & profesii.
Am sa postez si aici o parte din articolele care apar pe site, dar dupa ce se va lansa. Asa mi se pare corect. Si da, o sa va spun si despre ce site e vorba. Dar toate la timpul lor.
Pana atunci eu scriu... ca am chef si incepe sa-mi placa. :)
Am intrat intr-o mare priza de scris. Am facut blogul asta prin noiembrie anul trecut, am scris 3 articole si m-am plictisit. E-adevarat ca eu in general ma plictisesc foarte repede de lucruri si activitati, dar nu ma asteptam sa se intample asa repede totusi.
Anul asta am fost solicitata sa scriu articole pentru un site de femei ce nu s-a lansat inca, dar care se va lansa saptamana viitoare.
Si am scris. Am scris asa de mult ca mi s-a facut pofta de scris in general, dar si de scris altceva in afara de articole de resurse umane & profesii.
Am sa postez si aici o parte din articolele care apar pe site, dar dupa ce se va lansa. Asa mi se pare corect. Si da, o sa va spun si despre ce site e vorba. Dar toate la timpul lor.
Pana atunci eu scriu... ca am chef si incepe sa-mi placa. :)
Plimbare?
Stiti catelul ala din reclama Germanos: "Plimbare?" (si scoate limba pofticios, gata de drum). Asa sunt si eu. Daca e vorba de plimbare, include ME please!
Ma plimb cat pot de mult, mai ales daca e ziua si soare. In ultimele luni ajung numai pe la 10-11-12 la birou desi sunt o matinala de felul meu si desi plec de acasa pe la 9, 9 jumate. Mi se intampla tot felul de chestii misto in timpul plimbarilor mele.
In Bucuresti imi place sa o iau pe strazi pe care nu am mai fost pana acum, cu conditia sa fie insorite. Mi s-a parut foarte dragut o data ca era destul de devreme dimineata chiar si pentru mine si in timp ce gandeam asta si cascam am avut de ales intre a merge pe Srada Diminetii sau pe o alta strada. :)) Normal ca am mers pe Strada Diminetii, Provindenta era in mod evident prezenta.
In week-end-ul trecut, la Simaia, duminica, mi s-a intamplat cea mai draguta chestie cu putinta. Ma plimbam prin parc pe la 9 dimineata: aer rece si curat, alei frumoase, brazi, un pic de zapada, patinoar, fantana arteziana, o banca din 1870+ si... o veverita. M-am oprit sa vad veverita care era incredibil de dezinvolta desi eram la nici 2 metri de ea. S-a ridicat in 2 labutze si si-a bulbucat ochii la mine. M-am asezat pe o banca si am inceput sa bat cu unghiile in lemn. Chip (sau era Dale?) a venit spre mine atras de bocanit si s-a suit nici mai mult nici mai putin decat pe ghetele mele negre de piele intoarsa. S-a ridicat iar pe 2 labutze si m-a intrebat din 2 ochi mari cat cepele: "Imi dai? Nu?". Eu, incremenita, cepeam si eu ochii la randul meu. "Esti sigura ca n-ai sa-mi dai? OK, in cazul asta plec...".
Nuuu, nu am avut aparatul foto la mine dar va rog sa ma credeti anyway...
Ma plimb cat pot de mult, mai ales daca e ziua si soare. In ultimele luni ajung numai pe la 10-11-12 la birou desi sunt o matinala de felul meu si desi plec de acasa pe la 9, 9 jumate. Mi se intampla tot felul de chestii misto in timpul plimbarilor mele.
In Bucuresti imi place sa o iau pe strazi pe care nu am mai fost pana acum, cu conditia sa fie insorite. Mi s-a parut foarte dragut o data ca era destul de devreme dimineata chiar si pentru mine si in timp ce gandeam asta si cascam am avut de ales intre a merge pe Srada Diminetii sau pe o alta strada. :)) Normal ca am mers pe Strada Diminetii, Provindenta era in mod evident prezenta.
In week-end-ul trecut, la Simaia, duminica, mi s-a intamplat cea mai draguta chestie cu putinta. Ma plimbam prin parc pe la 9 dimineata: aer rece si curat, alei frumoase, brazi, un pic de zapada, patinoar, fantana arteziana, o banca din 1870+ si... o veverita. M-am oprit sa vad veverita care era incredibil de dezinvolta desi eram la nici 2 metri de ea. S-a ridicat in 2 labutze si si-a bulbucat ochii la mine. M-am asezat pe o banca si am inceput sa bat cu unghiile in lemn. Chip (sau era Dale?) a venit spre mine atras de bocanit si s-a suit nici mai mult nici mai putin decat pe ghetele mele negre de piele intoarsa. S-a ridicat iar pe 2 labutze si m-a intrebat din 2 ochi mari cat cepele: "Imi dai? Nu?". Eu, incremenita, cepeam si eu ochii la randul meu. "Esti sigura ca n-ai sa-mi dai? OK, in cazul asta plec...".
Nuuu, nu am avut aparatul foto la mine dar va rog sa ma credeti anyway...
Speak about personal branding...
Personal branding 1:
Stateam cu prietenii mei in bar si beam de ziua unuia dintre ei acum o vreme. Ne aberam in cel mai rau hal despre iubitii nostri (care nu erau prezenti), fostii iubiti, serviciu, prieteni. La un moment dat incepem sa vorbim despre felul cum ne facem noi sa aratam unii pe altii in fata celor care ne vad pentru prima data. Si cum incepem noi sa facem inside jokes aberante si stupide care il fac pe noul venit sa caste ochii si sa zambeasca penibil a neintelegere si a pedinafareala. Am concluzionat ca ne facem mai mult rau decat bine. Separat putem trece drept niste oameni chiar cool, cu cariere, five-year-plans si vieti personale. Impreuna insa ne distrugem personalitatile unul altuia. :))
"Auzi? Mai tii minte cand eram atunci la karaoke si am scris numele lui S si melodia YMCA pe biletul care urma sa cante in fata clubului plin de lume si l-a strigat DJ-ul in tot barul cu nume si prenume si el s-a ascuns sub masa de rusine si DJ-ul urla in microfon numele lui si toata lumea facuse liniste si se uita la masa noastra ca eram singurii care radeam isteric si aratam cu degetul sub masa? Haaaahahahaaaaaaaaaa... Da, ce tare a fost atunci, ce ne-am distrat!!!"
Personal branding 2, direct de la mama lor:
A. Americanii au gashti din alea perfecte. Cel putin in filme se iubesc, se ajuta, se duc la inmormantarile parintilor prietenilor lor, chestii profunde. Americanii dom'le se reprezinta bine unii pe altii, se fac unii pe altii sa arate bine, pozitiv, nu-si trag presul de sub picioare.
B. Sa vezi ce-am observat eu... tot acolo in bar. Erau niste placute de inmatriculare din mai multe state americane. Uite ce misto: New Mexico USA - Land of Enchantment, Illinois USA - Land of Lincoln, Utah - Greatest snow on earth, Connecticut USA - Constitution State, etc.
Tare, nu?
Barbatii sunt niste gaini, pardon, niste pasari...
Nu zic eu, zice Lauren Frances in "Ghidul" ornitologic de barbati - "Ea îl vrea în colivie, el o vrea de jucarie!"
S-au ales fulgii de relatia ta? Si acum ratacesti în codrul întunecat al singuratatii sau esti din ce în ce în ce mai confuzata de apucaturile de neînteles ale barbatilor care îti cânta triluri de dragoste? Nu te impacienta! Cât ai clipi, te vei trezi plimbându-te pe o pajiste fermecatoare, scaldata în lumina stralucitoare a soarelui si înconjurata de ciripitul vesel al pasarilor. Caci…la urma urmelor, orice fata are dreptul sa aiba parte de un happy-end meritat, focos si bine facut!
Exista o asemanare remarcabila a barbatilor cu zburatoarele atunci când vine vorba de relatia dintre cele doua sexe! Ghidul ofera sfaturi practice oricarei femei pentru a-si rezolva marile dileme ale iubirii si a sti cum sa-si înhate definitiv Zburatorul la care a visat. Fie ca aceasta va însemna sa apeleze la «Forta de Atractie a Stolului», la «Arma Secreta de Negociere a Exclusivitatii Sale» sau la «Cuvintele Magice Garantate Sa Îmblânzeasca Orice Fiara», în final totul se reduce la a sti sa-ti bagi alesul în «colivie»!
– Lauren Frances
S-au ales fulgii de relatia ta? Si acum ratacesti în codrul întunecat al singuratatii sau esti din ce în ce în ce mai confuzata de apucaturile de neînteles ale barbatilor care îti cânta triluri de dragoste? Nu te impacienta! Cât ai clipi, te vei trezi plimbându-te pe o pajiste fermecatoare, scaldata în lumina stralucitoare a soarelui si înconjurata de ciripitul vesel al pasarilor. Caci…la urma urmelor, orice fata are dreptul sa aiba parte de un happy-end meritat, focos si bine facut!
Exista o asemanare remarcabila a barbatilor cu zburatoarele atunci când vine vorba de relatia dintre cele doua sexe! Ghidul ofera sfaturi practice oricarei femei pentru a-si rezolva marile dileme ale iubirii si a sti cum sa-si înhate definitiv Zburatorul la care a visat. Fie ca aceasta va însemna sa apeleze la «Forta de Atractie a Stolului», la «Arma Secreta de Negociere a Exclusivitatii Sale» sau la «Cuvintele Magice Garantate Sa Îmblânzeasca Orice Fiara», în final totul se reduce la a sti sa-ti bagi alesul în «colivie»!
– Lauren Frances
22 februarie 2007
Speranta la fericire
"The Pursuit of Happiness" - Primul lucru la care m-am gandit aseara dupa ce am vazut cel mai recent film al lui Will Smith (pe care il iubesc se pare si atunci cand nu arata ca cel mai cool fucker ever) a fost "Doamne fereste sa treci prin astfel de "capitole". Apoi ma gandeam ca la noi e mai greu (culmea!) sa ajungi sa dormi intr-un WC public in conditiile in care ai un job, castigi niste bani, ai locuit in motel pana ieri, etc. Dar situatia e un pic diferita: noi avem locuinte personale majoritatea dintre noi, avem macar cunostinte/prieteni la care sa "tragem o noapte", nu ne executa sistemul fiscal fara avertismente, toata organizarea sociala nu este o mare baza de date care cuprinde toate informatiile despre noi, de la data nasterii pana la amprenta dentara.
E impresionant filmul pentru ca:
1. e bine jucat - nefortat, curat, firesc.
2. e realist - intr-atat incat m-a enervat stupizenia catorva dintre actiunile lui Chris (ex. faptul ca i-a lasat spre pastrare unei hippie drogate scannerul, obiect care ii asigura insasi existenta), desi imi dadeam seama ca asa se intampla si in realitate - ne uitam in urma si nu ne vine sa credem cat de prosti am putut fi la un moment dat.
3. urmareste doar "capitolele" zbaterii spre devenire si doar ne lasa sa intuim capitotul "happiness", devenirea in sine.
4. nu atinge in mod explicit probleme legate de saracie, politica sau rasa. Totul este prezentat in termeni de sot, angajat, tata, dorinta, ambitie, incrancenare, etc.
Eh... mi-a placut...
E impresionant filmul pentru ca:
1. e bine jucat - nefortat, curat, firesc.
2. e realist - intr-atat incat m-a enervat stupizenia catorva dintre actiunile lui Chris (ex. faptul ca i-a lasat spre pastrare unei hippie drogate scannerul, obiect care ii asigura insasi existenta), desi imi dadeam seama ca asa se intampla si in realitate - ne uitam in urma si nu ne vine sa credem cat de prosti am putut fi la un moment dat.
3. urmareste doar "capitolele" zbaterii spre devenire si doar ne lasa sa intuim capitotul "happiness", devenirea in sine.
4. nu atinge in mod explicit probleme legate de saracie, politica sau rasa. Totul este prezentat in termeni de sot, angajat, tata, dorinta, ambitie, incrancenare, etc.
Eh... mi-a placut...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
